cat dureaza dragostea la bloc?

prin 2010 se mutasera in apartamentul cu patru camere de langa mine. imi placea de ei ca ma salutau mereu cand ne intalneam pe coridor, ba mai mult, zambeau cand faceau asta. lucru din ce in ce mai rar in multimea de fete acrite cu care ma intalneam pe strada, la birou sau in scarile de bloc. un cuplu armonios din punct de vedere fizic, desi pe tocuri ea mi se parea putin mai inalta ca el. se tineau mereu de mana si uneori ma uitam pe vizor atunci cand le auzeam vocea, ca sa ii surprind sarutandu-se inainte sa intre in casa. erau la inceputul relatiei.

aveam sa realizez asta in prima saptamana dupa ce s-au mutat. tin minte si acum ca era luna iunie si incepuse sa fie deja foarte cald in bucuresti. dormeam cu geamul deschis. dintr-o data, am auzit gemetele de placere ale vecinei. erau atat de intense, incat am inchis fereastra ca sa ma indepartez de momentul lor de intimitate. mai bine de o ora, am luat parte la cea mai dinamica noapte de dragoste din cate mi-au fost date sa ascult clandestin. ori ea era foarte vocala, ori peretii apartamentului erau prea subtiri, dar timp de 2 ani am trait impreuna experientele acestea cam de 3-4 ori pe saptamana. dupa strigate intense de tipul “da, da, iubitule, da!”, stiam ca blocul A3 urma sa doarma linistit.

anii au trecut si vecinii s-au casatorit, iar la scurt timp am observat ca ea era deja insarcinata. m-am bucurat pentru ei, i-am felicitat si m-am gandit in sinea mea ca va urma o alta perioada dificila pentru somnul meu dupa nasterea copilului. noptile nebune de pasiune au fost inlocuite usor, usor cu monologuri interminabile, in care ea vorbea pe un ton grav (nu am auzit niciodata vocea lui) si din cand in cand striga: “lasa-ma, bogdane, nu am chef!”

pe el il vedeam din ce in ce mai rar, pesemne se intorcea foarte tarziu de la serviciu. burta ei devenea din ce in ce mai mare, pana cand intr-o zi au venit acasa cu micuta eva. un copil foarte frumos, mi se parea ca seamana mai mult cu el, bruneta cu ochi inchisi la culoare. eva nu dormea bine noaptea, prin urmare de pe la 2-3 dimineata incepea sa planga, astfel incat uneori reuseam sa adorm daca ma mutam in sufragerie. alteori eram atat de obosita, incat incercam sa ignor plansetele copilului, dar ma trezea invariabil vocea vecinei: “bogdane, ce faci?? tu nu auzi ca plange copilul ala? trezeste-te!”
cand m-am mutat din bloc, eva mergea deja copacel si ei pareau un cuplu implinit. el se mai ingrasase intre timp, facuse burta, dar era un barbat prezentabil. ea parca inflorise dupa nasterea copilului si avea acelasi zambet placut ca altadata.

sper ca nu va mutati din cauza urletelor copilului! mi-a zis ea razand, cand m-a vazut carand cutiile cu lucruri la masina.

eh, cum asa?! sa tot am asemenea vecini, nu am auzit niciodata vreun sunet din apartamentul dumneavoastra.

Poza de aici