5 octombrie 2015

fata mosului sta pe strada 8 martie

- fetito, casa ai, masina ai, trebuie sa iti gasesti un baiat bun sa te mariti. ce astepti?

ma uitam in ochii lui albastri, neschimbati si la fel de senini ca in copilaria mea. as fi vrut sa ii raspund: “astept o poveste, bunicule!”

parca a anticipat raspunsul meu pentru ca mi-a spus dintr-o data sa stau cu cin’ mi-e drag.

- uite, eu cu baba mea (s-a uitat peste umar cand a zis asta, stie ca nu ii place sa ii spuna asa), suntem casatoriti de 61 ani. asa de draga mi-a fost ca am furat-o si de atunci am ramas impreuna.

nu imi puteam dezlipi privirea de la ochii lui in timp ce povestea. am din nou 10-11 ani si stam impreuna pe cate un scaun in curtea mica si inghesuita de pe strada 8 martie. in gradinita din spate miroase a trandafiri si pe masa sunt cateva nuci verzi. cad de la vecini in curtea noastra si mereu le aduna pentru noi.

in anul 1954 era ofiter, repartizat la Timisoara. a venit acasa in permisie si i-a fost draga de cum a vazut-o. el avea 25, ea 22 ani. era micuta de inaltime, foarte frumoasa si nu avea nimic din simplitatea fetei de la tara. gingasa, naturala, purta pantofi cu toc si palarii de fetru.

cand a trebuit sa se intoarca in armata, a rugat-o sa il conduca la gara. au mers insotiti fiecare de una dintre surori. pe drum a luat doi pepeni din piata si le-a rugat pe fete sa ii tina pana se intorc ei de la casa de bilete. in loc de unul singur, au cumparat doua bilete si au fugit intr-un suflet la tren. au iesit pe geamul vagonului sa le faca cu mana surorilor, care priveau plangand cum se departa trenul. fiecare tinea strans in brate cate un pepene.

la scurt timp a primit o scrisoare de la tatal bunicii, spunandu-i sa ii fie rusine ca i-a furat fata pe doi pepeni. bunicul i-a trimis un bilet scurt: “daca nu va convine, pot sa o trimit cu primul tren inapoi!” raspunsul nu a intarziat sa apara: “va dorim multa fericire si toate cele bune impreuna.”

radeam amandoi cu pofta. m-a luat dupa gat si m-a pupat pe frunte. i-am spus ca nu e cazul sa fie trist, ca mi-e bine.

parca eram din nou impreuna in curtea aia mica de pe 8 martie. bunica e mereu in cautarea perechii de cercei perfecte sau a unei arome noi de parfum. bunicul iese in curte sa ude visinul meu si al celeilalte nepoate. ne-a plantat amandurora cate unul cand eram foarte mici si de atunci are grija de ei cu sfintenie. bunica ma cheama in casa sa stau in poala ei si sa se joace cu degetele pe fruntea mea. incepe sa imi spuna povestea fata babei si fata mosului.

candva o sa imi fie dor.