de la inaltimea celor sase ani ma privesc doi ochi albastri senini ca o dimineata de craciun. ma las pe vine ca sa vorbim cumva de la egal la egal, dar se aseaza si ea in genunchi. stateam amandoua pe jos, imi face semn sa ma apropii de ea si cu o mina serioasa imi spune:
- stii, catalina, sunt indragostita de un baiat de la scoala. toma.
- si de ce esti asa serioasa? este cel mai frumos sentiment!
- pentru ca el are o prietena, pe ana. care e tot cu noi in clasa.
- de unde stii ca sunt impreuna?
- cum de unde? sta toata ziua lipita de el si vorbeste cu ea mai mult decat cu ceilalti colegi. pe mine nu prea ma baga in seama, e si foarte timid.
mi-era atat draga, incat as fi vrut sa o iau in brate si sa ii spun ca asa e si viata de adult. cu ane si baieti timizi, cu fete indragostite de baieti, indragostiti la randul lor de alte fete si tot asa.
- hai sa iti spun un secret pe care o sa il descoperi si singura cand o sa te faci mai mare. majoritatea baietilor sunt timizi, dar de obicei cu cat te plac mai mult, cu atat vor fi mai rusinati in prezenta ta.
- serios? ce chestie, asa mi-a spus si mama! incerc mereu sa il impresionez pe toma, dar in fata lui sta un baietel inalt si de multe ori parca nici nu ma vede. poate sa nu fie cu ana chiar daca stau tot timpul impreuna?
- sigur, pot fi doar prieteni. poate ana a fost singura care l-a bagat in seama la inceputul clasei 0 si s-au apropiat mai repede. poate in prezenta ei se simte in largul lui.
- off! o sa fac ce mi-a zis mama. vorbesc frumos cu el, il intreb ce mai face, il mai las apoi doua-trei zile. daca ma place mult vine el la mine, nu?
- sigur o sa vina, iar daca nu va face asta trebuie sa stii ca nu e vina ta, dar nici a anei. o sa intelegi unele lucruri cand o sa mai cresti…
- stii, eu nu vreau sa cresc prea repede. imi place sa fiu mai mica. cand esti om mare ai probleme, esti mereu, mereu ocupat. si stii ce nu mai ai deloc? timp pentru copilul tau. parintii sunt ocupati sa faca bani pentru copiii lor.
as fi vrut sa ii spun ca nu e asa, ca parintii isi fac mereu timp pentru copiii lor, dar nu am putut. intelegea lucrurile la fel de bine ca un om mare, dar le trata cu inocenta celor sase ani.
mergeam una langa cealalta pe coridorul ala lung si ma uitam din cand in cand la ea. privea foarte serioasa inainte si nu s-a intors deloc spre mine. i-am pus mana pe umar, dar mi-a dat-o usor jos de parca nu ea era cea care avea nevoie de consolare.