e prima seara friguroasa in bucuresti si taman acum mi-am gasit sa ma plimb pe jos de la piata victoriei la rosetti. noroc cu fularul-patura pe care mi l-am infasurat de cateva ori in jurul gatului. din cand in cand mi se mai aburesc ochelarii, dar reusesc sa scot nasul din “adapost” si situatia e sub control. eram cu gandurile aiurea, cand observ ca trece pe langa mine un barbat care ma fixeaza cu privirea. nu stiu de ce, dar de data asta nu am intors capul in directia opusa.
as fi vrut sa ma uit dupa el sa vad daca mi s-a parut. cum zicea james in melodia care mi-a tulburat sufletul in primii ani de studentie: “yes, she caught my eye, as we walked on by/ she could see from my face that I was…fucking high.” dupa cateva secunde reusesc sa imi restabilesc sirul gandurilor, cand, dintr-o data, se intoarce si se opreste in fata mea.
“hello, how are you?”
doamne, cum a reusit imaginatia mea sa plamadeasca intamplarea asta? si cum naiba fac sa imi amintesc limba engleza, uitata complet in cateva clipe? inalt, blond, cu ochi albastri si un zambet ca in reclamele din catalogul nekerman. un olandez pe strazile din bucuresti, in cea mai friguroasa seara din iarna asta. si singura in care am ales sa merg pe jos pana la locul de intalnire unde trebuia sa fi ajuns demult.
nu stiu daca apanajul unui om aflat intr-o tara straina este curajul sau daca engleza mea a fost corecta ca altadata, dar am povestit in mijlocul strazii minute bune. despre ce cauta el aici, despre jobul fiecaruia, despre vacante si targuri de craciun. la un moment dat, cand nu mai stiam cum sa resping apelurile telefonului care tot suna in buzunar, ma intreaba de ce nu il inchid si mergem mai bine la un ceai prin apropiere. stiam ca nu voi fi iertata de prietenele cu care urma sa ma intalnesc ca nu am acceptat invitatia pe loc. i-am multumit si i-am spus ca nu se stie, poate altadata.
“how about tomorrow?”
am zambit tamp mult timp dupa intalnirea aia si mi-am amintit din nou de discutia de la M60. de multe ori uit ca nu trebuie sa caut prea departe o poveste. uneori trece chiar pe langa umarul meu, in timp ce intorc privirea in directia opusa.
si merg mai departe in cautarea alteia.