- am un grup cu colegii de la scoala pe whatsapp. aseara au zis sa vedem cate poze poate sa trimita fiecare intr-o ora. la un moment dat mi s-a blocat telefonul, s-au strans 360.
- uau, banuiesc ca petreceti mult timp pe telefon…si acum tot cu ei vorbesti?
- da, cu toti prietenii vorbesc aici. e mai simplu asa, ne scriem si in timpul orelor...e foarte tare!
a adus-o bunicul, dar a lasat-o singura ca ii cunoaste deja pe cei de aici. vine de mai bine de un an, iar diseara merge la ziua unei colege si vrea ceva special. eu stateam cuminte la tuns, dreapta ca un bat. ea a zis ca vrea parul intins cu placa, dar nu ridica ochii din telefon.
carcasa cu fluturasi roz si sclipici era singura care ii trada varsta. avea o mina serioasa cand tasta si uneori pufnea suparata de parca o copleseau informatiile pe care le afla. ma uitam cu coada ochiului la ea din cand in cand. cat am stat eu pe scaun, nu a ridicat capul spre fata care o coafa, dar stia foarte bine sa ii spuna ce isi doreste. nu stiu ce culoare au ochii ei, de fapt nu imi mai amintesc nici cum arata la fata.
- nu te mai mira! ai mei stau la fel de mult pe telefon. weekend-ul trecut in drum spre munte, tata conducea si mama statea pe telefon. radea singura cu telefonul si abia au vorbit pana la sinaia. la restaurant tata statea pe telefon si radea de unul singur si tot asa. daca razi inseamna ca esti fericit, nu?
m-am intors brusc spre ea pentru ca m-a surprins intrebarea. tanti care ma tundea mi-a rasucit capul la loc ca si cum ar fi fost al unei papusi. a fost totusi mai bine, nu stiam ce sa ii raspund.
cand am plecat a strigat dupa mine “hai pa” si atunci a intors putin capul. dar cand am trecut prin fata geamului salonului, era deja cufundata in lumea ei. mi s-a parut ca o vad zambind si asta m-a bucurat. un alt copil fericit...