23 decembrie 2017

rezist, dar pana cand?

cadourile pentru ai mei dragi, ghetele in caz ca ploua, adidasii in caz ca e mai cald, rochiile in caz ca ies cu fetele, puloverele in caz ca stau mai mult pe afara, laptopul daca vreau sa scriu o poveste de sarbatori, romanul finlandez pe care l-am cumparat cu 10 lei de la batrana din fata de la mega, ochelarii de soare, fesuri, fulare, nurofen si strepsils, toate inghesuite in portbagaj si pornesc la drum.

am si eu defectele mele, iar unul dintre ele este ca imi plac colindele comerciale de craciun, e de ajuns sa ascult unul si intru intr-o stare in care deja imi imaginez toata bucuria care ma asteapta acasa. ma gandeam la oamenii dragi pe care ii vizitasem cu cateva zeci de minute inainte, fredonam “I’m driving home for Christmas” si parca soarele stralucea ca asta primavara. in toata atmosfera asta, ma trezesc dintr-odata ca dintr-un vis pe DN1, cand de masina mea aproape ca se lipeste un jeep si incepe sa claxoneze. mergeam cu 100 km la ora in afara localitatii, in dreapta mea era o masina care avea cam aceeasi viteza pentru ca nu reuseam sa o depasesc, in fata o alta masina. ma gandesc totusi ca cei din jeep vor intelege si o sa astepte sa ii pot lasa curand sa goneasca mai departe. insa nu se opresc, claxoneaza, ma uit in spate si vad doi barbati care radeau ostentativ. ochelari de soare, barbosi si zambetele alea pline de misto-uri si tupeu, in timp ce parca se lipeau usor de masina mea. incep sa imi tremure picioarele, dar nu franez, sperand ca o sa se termine totul cu bine. dupa cateva zeci de secunde, care mi se par nesfasite, masina din dreapta incetineste ca sa ma lase sa ma bag in spatele ei, dar in momentul ala barbatii din jeep ma depasesc pe partea dreapta, gonesc de pe o banda pe alta si dispar spre snagov sat.

imi tremurau picioarele, asa ca opresc masina si ma gandesc cum se procedeaza cand esti agresat in trafic. ce fac oamenii civilizati intr-o tara civilizata ca sa sanctioneze astfel de comportamente. pornesc din nou la drum cu gandul ca sigur intalnesc o masina de politie pana acasa si discut cu ei despre ce masuri pot fi luate. zis si facut, la iesirea din puchenii mari apare o masina de politie cu radar. opresc, ma duc la ei, lasa geamul, tineri, politicosi, zambitori, le povestesc, le spun ca stiu numarul masinii, ca puteau provoca un accident grav, ca trebuie macar opriti de un echipaj si avertizati verbal, politistul din stanga imi spune ca ii pare rau, ca nu are ce sa faca, doar sa intentez eu un proces civil si sa ii dau in judecata, politia ii opreste daca i-a surprins facand asta, ca nu ii poate sanctiona, eu ii intreb daca nu e de datoria lor sa educe astfel de oameni care pun in pericol viata altora in trafic, el imi da dreptate, dar ma asigura ca oamenii astia fac des asa, ca nu inteleg de vorba buna, mai ales ca sunt multi cu jeep care se simt superiori, ii spun ca inca imi tremura picioarele, el isi cere inca o data scuze, imi ureaza craciun fericit si ridica geamul, in timp ce si eu le urez ceva de sarbatori.

pornesc din nou la drum, sonorul radioului e la maxim, sper sa intru in starea faina de mai devreme, imi dau lacrimile de ciuda, de nervi, de neputinta, ma intreb daca asta s-ar fi intamplat intr-o tara civilizata, daca barbatii aia erau printre cei care se inghesuie zilele astea in mall-uri sa umple cosurile cu cadouri inutile, cu mancare, cu porci intregi, cu pastile de colebil, cu brazi taiati din padure, cu indolenta, cu tupeul celor care stiu ca noi, astia cativa, nu o sa ii educam niciodata cu forta.

ah, sa nu uit.
B 650 WIN, craciun fericit si voua!