februarie: hey! hey! buna dimineata! neata! somn usor! noapte buna! youtube, asculta melodia asta. spotify, ba tu pe asta! uite, iti mai trimit una, si inca una, si inca una. zambesc singura. zambesti singur. ne uitam la ecran si ne imaginam. poze cu pisici, cu birouri, cu par tuns, cu par in ochi, cu zambete ascunse sub masti, mai asculta si melodia asta, happy birthday, my little drop of june. inimi digitale, intai una timida, apoi una langa alta, pana apar cate 3. comitetul de primire format din 3 pisici. adidasi roz peste pantofi eleganti. simbioza.
martie: inima in forma de inima, casuta din padure, sushi la cina, pizza proasta la pranz, poze furate pe ascuns, sosete groase, foc in soba, zmeurata in sticla de cristal, muzica pe vinil, sosete de lana peste picioare goale si piele sarata peste o alta piele sarata. reci.
aprilie: un fel de film siropos la care altii se uita seara printre recomandarile primite de la netflix. rochia mea galbena si vantul care o plimba de colo, colo. care ne plimba si pe noi, timpul s-a ascuns dupa perdea si curge in alt ritm. inceput.
mai: celestial. un alt inceput.
iunie: nu stau eu la poze, dar tot le avem pe cele mai frumoase. pescheria volpe, cacio e pepe, no, grazie, prego si hohotele de ras. nu-mi dau seama daca facem altceva si daca oamenii pot sa traiasca doar cu ras. bine, cu ras si cu paste. bujori intr-o casa plina de praf, usi noi, gresie portelanata, furtuna in cort. luna in care am decis sa traim din ras. cine rade mai mult, ala castiga. gandindu-ma cum ma trezesc eu dimineata, stim deja scorul. inca inceput.
iulie: verde cat te uiti cu ochii, bicicleta in lanuri de porumb si vin fara alcool. traim in caravana, traim in casuta de la tara, traim in curtea de la cund, in cea de la ganesti, in baia proaspat renovata, in rochia mini cu buline, in fata focului de tabara, in fata telefonului urmarind F1, alergand dupa albine sau de albine, traim cu rosii si porumb fiert. ah, si cu imbratisarile pisicilor pe care le aduc in casa. familia.
august: alte insule, aceleasi rochii cu nasturi de sus pana jos si crapaturi indecente. jurnalul unei fete cuminti a devenit un fel de jurnalul lui anaïs nin. ilustratii pe pereti si lumanari cumparate pe ascuns, la multi ani mie, tin minte dorinta, oare crezi ca o sa se implineasca, oare o sa o implinim, your laugh's a dandelion whirl, from the window every color swirls. luna in care am realizat ca indiferent unde imi plimb picioarele, locul lor preferat este in incolacirea dintre noi din camera nicoletei. pentru mine ele sunt, vor fi si vor ramane acolo. unele peste altele, nedezlipite. henry & june.
septembrie: se simte bine, intr-adevar, pielea noastra. 36.
octombrie: luna in care mi-ai livrat dor in cantitati mici, sau eu tie, sau vremurile pe care le traim si care ne-au supus unei asteptari interminabile, incarcata de vitamina d, c, z, y, x, cum nota candva un prieten in jurnalul lui erotic. un alt fel de jurnal erotic. reincepem sa traim in camere de hotel, in varf de munte, pe sus, pe jos, unde si cat ne place. dor.
noiembrie: culcus.
decembrie: playlist-ul de drum lung, è cambiato il tempo e sta piovendo, ma resto ad aspettare, non m'importa cosa il mondo può pensare, io non me ne voglio andare. asternuturi albe cu vedere la mare, in pat cu F1 si filme siropoase de sarbatori. bradul, primul, imperfectul, cu planuri la fel de imperfecte, oare ti-am zis ca pentru mine a fost mai mult ca perfect. lumanari fara miros de brad, zambete, poate nu chiar hohote de ras, dar cine a zis ca poti sa traiesti doar cu asta?
daca as fi fost anaïs as fi scris un paragraf atat de profund, in care as fi cuprins un inceput, in care ar fi incaput doi, cu tot cu inimile lor frante: mi-am petrecut cea mai mare parte a vieţii îmbogăţind cât am putut aşteptarea lungă, lungă a marilor evenimente care mă umplu acum atât de profund, încât sunt copleşită. acum înţeleg neliniştea cumplită, sentimentul tragic al eşecului, adânca nemulţumire. aşteptam. acesta e ceasul expansiunii, al trăirii adevărate. tot restul n-a fost decât pregătire. treizeci de ani de pândă neliniştită. iar acum, acestea sunt zilele pentru care am trăit. şi să fiu conştientă de asta, atât de deplin conştientă, asta e ceva aproape de nesuportat pentru un om. fiinţele omeneşti nu pot suporta cunoaşterea viitorului. pentru mine, cunoaşterea prezentului e la fel de ameţitoare.
epilog: inimile frante vor frange intotdeauna inimi. dar poti sa zambesti pe parcurs din toata fiinta ta. fraiero!