tag:blogger.com,1999:blog-32531783038116615002024-03-13T17:20:50.691+02:00moment.ropovestiri. scurtmetraje.
uneori scriu despre povestile altora de parca ar fi ale mele.Unknownnoreply@blogger.comBlogger143125tag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-43928603859673054882022-10-31T22:21:00.006+02:002022-10-31T22:24:26.718+02:00sfințenie (ii): substantiv feminin 1. Calitate a ceea ce este sfânt.<p><b></b></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiVeZMCbHlDM1GiSDtga7CCsh2NhCFpQ0ZLTozZHjuzJGuy0Q6IrXPAOL1pLR8N8LvJ7M191GCaQvqTcFgjXNCgkCIlDNErtXCBOp9LklzPP45ssU0ZD8ZSooevf_GFo7Xq7sfEyODu_IV-nKhw0lTwaDxKH3yaMJaVu6TxUpThPsPBdVxC5VU_87ke" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="355" data-original-width="540" height="420" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiVeZMCbHlDM1GiSDtga7CCsh2NhCFpQ0ZLTozZHjuzJGuy0Q6IrXPAOL1pLR8N8LvJ7M191GCaQvqTcFgjXNCgkCIlDNErtXCBOp9LklzPP45ssU0ZD8ZSooevf_GFo7Xq7sfEyODu_IV-nKhw0lTwaDxKH3yaMJaVu6TxUpThPsPBdVxC5VU_87ke=w640-h420" width="640" /></a></b></div><b><br />august </b><p></p><p>172 zile, 4.128 ore, 247.680 minute de cand nu am mai asternut pe hartie o poveste. <span></span></p><a name='more'></a><p></p><p>asa mi-ai scris astazi. nici nu am stat sa socotesc, dar am incredere in tine. am vrut de atatea ori sa imi adun gandurile inapoi acasa, sa le las sa se amestece unele peste altele, apoi sa le eliberez, dar nu am reusit sa scriu nici macar o propozitie in timpul care a trecut. rasfoiesc pozele din telefon si scriu in minte atatea povesti din ultimele 7 luni de pauza. nu am avut niciodata presiunea scrisului, e o eliberare, nu o modalitate de a demonstra ca stiu sa o fac. stiu bine ca stiu, iar figura asta de stil nu e un viciu de exprimare. uneori as face-o pentru tine, pentru noptile in care stam la povesti si apoi ma intrebi din senin de ce nu scriu despre asta. o sa scriu. daca as fi avut talentul lui devendra as fi facut un video despre timpul trecut si as fi folosit imaginile care mi-au macinat multe nopti cu iluzia unei relatii in care el si ea se impleteau ca doua cozi pe capul unei femei frumoase. </p><p><b>sfarsit de octombrie</b></p><p>drumurile cu masina sunt pentru mine un mix intre exuberanta playlist-ului de drum lung si anxietatea pe care mi-o provoaca du-te-vino-ul continuu de pe sosele. daca ma prinde discutia dintre noi sau melodiile care intra in shuffle, ma relaxez si uit toate scenariile din mintea mea. cand am intrat in manastire eram deja sub influenta drumului liber, atat de senin, plin de paduri care nu se mai terminau, un soare pe care l-am lasat sa imi intre in ochi pentru atunci cand o sa imi fie dor, animale, case vechi, planuri, idei exprimate sau creionate in mintea fiecaruia si una singura care nu imi da pace de ceva vreme. </p><p>lacasele religioase imi aduc aminte de copilarie, de duminicile alea in care singura grija era sa nu uit sa marturisesc la spovedanie ca am mintit sau ca am ascuns nota la matematica, de inocenta grijilor care nu-mi dadeau pace si ma fac acum sa zambesc. ma uit in gol, imi revine in minte o poveste nescrisa, imi reprim gandul pentru mai tarziu cand am timp de el, am atatea idei si de fapt nu e una anume. trec necunoscuti pe langa mine, vin, pleaca, se aseaza, se ridica, imi imaginez ca sunt niste siluete intr-un dispozitiv perpetuum mobile. imi atrage privirea o fetita, imi dau seama ca e posibil sa ma holbez la ea, incerc sa las ochii in jos si sa ma uit in continuare cu discretie, tatal este langa ea, mama in fata cu sora mai mica, tatal o tine dupa umeri, are o coada impletita, si din profil imi dau seama ca poarta ochelari, apoi tatal se lasa pe vine, dupa aia in genunchi si incepe sa ii sopteasca: </p><p><i>“o biserica este formata din pronaos, naos si altar. ca sa iti imaginezi tu, prima parte este cea prin care intram mereu intr-o biserica, naosul e partea din mijloc si e o camera mare-mare, iar altarul este ultima parte si cea mai importanta. de acolo auzi tu duminica vocea preotului care slujeste.” </i>si continua sa ii vorbeasca, sa ii descrie, nu mai aud decat franturi de propozitii si abia cand ea se intoarce catre mine imi dau seama ca nu putea sa vada nimic din jur, avea ochii pierduti intr-un alb infinit, iar tatal ii descria ceea ce vedea prin ochii lui pentru ca ea sa isi poate imagina. felul in care a luat-o de mana, stransoarea cu care i-a raspuns si s-a lasat purtata prin camera aia mare, drumul pana au ajuns la treapta de la altar unde i-a descris icoanele, i-a explicat cum sunt pozitionate, cum sa isi imagineze serafimii si heruvimii, taina dintre ei doi, totul m-a induiosat atat de mult, incat dintr-odata mi s-a parut ca acolo e spatiul dintre cer si pamant unde se infaptuieste un act sfant. si un act sfant nu trebuie sa fie mijlocit de cineva, apare ca firescul din natura, poate sa fie relatia dintre copii si parinti, cum la fel de bine poate sa fie relatia dintre noi doi. </p><p>nu ma intreba de ce intamplarea m-a dus cu gandul la avioanele pe care le-am schimbat anul asta si la insula de care m-am indragostit iremediabil. la spatiul acela de o sfintenie necunoscuta altora, dar atat de cunoscuta acum noua. la dimineata in care m-am trezit si am sorbit cu nesat cerul si marea, la zilele in care stateam la soare ca in ziua dintai, fara false pudori, fara constiinta unor judecati pe care oamenii le aplica involuntar celorlalti, la cel mai da dintre da-uri, la cele doua roti care parca-ti erau propriile picioare, picioarele tale care au devenit si ale mele, care ne-au dus de-a lungul si de-a latul, la noaptea in care a rasunat o muzica de jale de pe barca celor doi barbati. jale care s-a intins si a cuprins toata insula, si usor, usor, ne-a cuprins si pe noi. dar nu jalea de plans, ci mai degraba cea asemanatoare cu sfintenia dintre un tata care isi tine de mana fiica cufundata intr-un alb infinit si ii descrie lumea. cu speranta ca indiferent cum e lumea asta mare, ea o sa si-o imagineze mereu prin ochii lui si nu o sa o vada niciodata altfel decat buna. </p><div><br /></div>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-42892427205470039302022-02-04T00:07:00.003+02:002022-02-04T00:07:35.207+02:00scurta poveste din google photos <p style="text-align: left;"><span style="font-size: 18px; line-height: 21.6px;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjp218uiMG6rhw2Dt7NWz_LBtJtGdKKqRYzRrsOXArwm3svwaJfnN9ZP_G6Z5GagAMDE7-ihpr2lbPduS-0z-Bof-MH5RvWns1R4uqaTU-NGUkCDJbGviNzkVCJoH1NBePTZh-Dn5t4_RXKKhD90lMCXT2yijnijNOQy96Auzf4Lxea36EbkerbLzEU=s4032" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3024" data-original-width="4032" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjp218uiMG6rhw2Dt7NWz_LBtJtGdKKqRYzRrsOXArwm3svwaJfnN9ZP_G6Z5GagAMDE7-ihpr2lbPduS-0z-Bof-MH5RvWns1R4uqaTU-NGUkCDJbGviNzkVCJoH1NBePTZh-Dn5t4_RXKKhD90lMCXT2yijnijNOQy96Auzf4Lxea36EbkerbLzEU=w640-h480" width="640" /></a></div><br /><div>prolog: inimile frante vor frange intotdeauna inimi. fraiero!<span><a name='more'></a></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>februarie: </b>hey! hey! buna dimineata! neata! somn usor! noapte buna! youtube, asculta melodia asta. spotify, ba tu pe asta! uite, iti mai trimit una, si inca una, si inca una. zambesc singura. zambesti singur. ne uitam la ecran si ne imaginam. poze cu pisici, cu birouri, cu par tuns, cu par in ochi, cu zambete ascunse sub masti, mai asculta si melodia asta, happy birthday, my little drop of june. inimi digitale, intai una timida, apoi una langa alta, pana apar cate 3. comitetul de primire format din 3 pisici. adidasi roz peste pantofi eleganti. simbioza. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>martie:</b> inima in forma de inima, casuta din padure, sushi la cina, pizza proasta la pranz, poze furate pe ascuns, sosete groase, foc in soba, zmeurata in sticla de cristal, muzica pe vinil, sosete de lana peste picioare goale si piele sarata peste o alta piele sarata. reci.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>aprilie:</b> un fel de film siropos la care altii se uita seara printre recomandarile primite de la netflix. rochia mea galbena si vantul care o plimba de colo, colo. care ne plimba si pe noi, timpul s-a ascuns dupa perdea si curge in alt ritm. inceput.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>mai: </b>celestial. un alt inceput. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>iunie:</b> nu stau eu la poze, dar tot le avem pe cele mai frumoase. pescheria volpe, cacio e pepe, no, grazie, prego si hohotele de ras. nu-mi dau seama daca facem altceva si daca oamenii pot sa traiasca doar cu ras. bine, cu ras si cu paste. bujori intr-o casa plina de praf, usi noi, gresie portelanata, furtuna in cort. luna in care am decis sa traim din ras. cine rade mai mult, ala castiga. gandindu-ma cum ma trezesc eu dimineata, stim deja scorul. inca inceput. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>iulie: </b>verde cat te uiti cu ochii, bicicleta in lanuri de porumb si vin fara alcool. traim in caravana, traim in casuta de la tara, traim in curtea de la cund, in cea de la ganesti, in baia proaspat renovata, in rochia mini cu buline, in fata focului de tabara, in fata telefonului urmarind F1, alergand dupa albine sau de albine, traim cu rosii si porumb fiert. ah, si cu imbratisarile pisicilor pe care le aduc in casa. familia.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>august: </b>alte insule, aceleasi rochii cu nasturi de sus pana jos si crapaturi indecente. jurnalul unei fete cuminti a devenit un fel de jurnalul lui anaïs nin. ilustratii pe pereti si lumanari cumparate pe ascuns, la multi ani mie, tin minte dorinta, oare crezi ca o sa se implineasca, oare o sa o implinim, your laugh's a dandelion whirl, from the window every color swirls. luna in care am realizat ca indiferent unde imi plimb picioarele, locul lor preferat este in incolacirea dintre noi din camera nicoletei. pentru mine ele sunt, vor fi si vor ramane acolo. unele peste altele, nedezlipite. henry & june.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>septembrie: </b>se simte bine, intr-adevar, pielea noastra. 36.</div><div style="text-align: justify;"><b><br /></b></div><div style="text-align: justify;"><b>octombrie: </b>luna in care mi-ai livrat dor in cantitati mici, sau eu tie, sau vremurile pe care le traim si care ne-au supus unei asteptari interminabile, incarcata de vitamina d, c, z, y, x, cum nota candva un prieten in jurnalul lui erotic. un alt fel de jurnal erotic. reincepem sa traim in camere de hotel, in varf de munte, pe sus, pe jos, unde si cat ne place. dor.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>noiembrie:</b> culcus.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>decembrie:</b> playlist-ul de drum lung, è cambiato il tempo e sta piovendo, ma resto ad aspettare, non m'importa cosa il mondo può pensare, io non me ne voglio andare. asternuturi albe cu vedere la mare, in pat cu F1 si filme siropoase de sarbatori. bradul, primul, imperfectul, cu planuri la fel de imperfecte, oare ti-am zis ca pentru mine a fost mai mult ca perfect. lumanari fara miros de brad, zambete, poate nu chiar hohote de ras, dar cine a zis ca poti sa traiesti doar cu asta? </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">daca as fi fost anaïs as fi scris un paragraf atat de profund, in care as fi cuprins un inceput, in care ar fi incaput doi, cu tot cu inimile lor frante: <i>mi-am petrecut cea mai mare parte a vieţii îmbogăţind cât am putut aşteptarea lungă, lungă a marilor evenimente care mă umplu acum atât de profund, încât sunt copleşită. acum înţeleg neliniştea cumplită, sentimentul tragic al eşecului, adânca nemulţumire. aşteptam. acesta e ceasul expansiunii, al trăirii adevărate. tot restul n-a fost decât pregătire. treizeci de ani de pândă neliniştită. iar acum, acestea sunt zilele pentru care am trăit. şi să fiu conştientă de asta, atât de deplin conştientă, asta e ceva aproape de nesuportat pentru un om. fiinţele omeneşti nu pot suporta cunoaşterea viitorului. pentru mine, cunoaşterea prezentului e la fel de ameţitoare. </i></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">epilog: inimile frante vor frange intotdeauna inimi. dar poti sa zambesti pe parcurs din toata fiinta ta. fraiero!</div>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-57186463206534742762021-09-09T17:12:00.000+03:002021-09-09T17:12:37.405+03:00CULCÚȘ, culcușuri, s. n. Loc (improvizat) de odihnă pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare<p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8tPbuicg_CNsKUaFV1EkFxfvAY3QTbWgyHvSzrMzhluHrmtWiteHCu9GiDkpF18uQGM5tMJHSoHlaVHZPvxOA54ZL4DPQvYocOI3BdoE_vSpnOp93VHoA4JgUWk3KAT8D_YaxxKvYTRs/s1440/E33CB95D-C041-45BA-8DEF-B1019D2A8063.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1440" data-original-width="1440" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8tPbuicg_CNsKUaFV1EkFxfvAY3QTbWgyHvSzrMzhluHrmtWiteHCu9GiDkpF18uQGM5tMJHSoHlaVHZPvxOA54ZL4DPQvYocOI3BdoE_vSpnOp93VHoA4JgUWk3KAT8D_YaxxKvYTRs/w640-h640/E33CB95D-C041-45BA-8DEF-B1019D2A8063.JPG" width="640" /></a></div><br />intr-o zi m-am uitat atat de mult in ochii tai, incat mi s-a parut ca as putea sa imi fac culcus in ei. <span><a name='more'></a></span><p></p><p style="text-align: justify;">sa intru acolo cand sunt trista, sau mi-e dor, sau ploua, sau pur si simplu sa imi fac pe inserat culcus. si atat. fara sa dau explicatii pentru ca ti-am invadat spatiul. </p><p style="text-align: justify;">tu sa dai din gene si dintr-odata sa se faca racoare, vara sa fie un aer conditionat, iar pe timpul iernii sa tii ochii inchisi mai mult timp ca sa nu-mi fie frig. sa ies cand vreau, sa cobor pe obrajii tai ca pe un tobogan, sa-ti deschid usor buzele si sa ma intind pe limba ta moale, de parca as fi pe nisipul unde stam acum intinsi pe spate si ne uitam la nori. </p><p style="text-align: justify;">sa ma agat de firele tale de par, sa ma plimb de pe un fir pe altul ca un copil care se da in leagan. </p><p style="text-align: justify;">sa ma joc de-a v-ati ascunselea printre degetele tale, sa iti faci palma caus (aici zambesti si e secretul nostru) si sa ma odihnesc in ea ca pe sezlongul unde ne-am inghesuit impreuna cu o primavara in urma. sigur nu m-as umple de nisip in palma ta, deci nu ai mai avea motive sa razi ca toate firele de praf se lipesc mereu de corpul meu. </p><p style="text-align: justify;">as cobori pe coloana ta vertebrala ca pe un derdelus si as escalada piciorul tau stang ca un copil rasfatat care asteapta sa primeasca un cadou. </p><p style="text-align: justify;">m-as rasuci pe mana ta dreapta si mi-as incolaci picioarele printre degetele tale lungi, m-as zgaria cu unghiile tale si m-as uita la pielea care se inroseste. as trece limba peste ea sa simt daca are gustul meu sau al tau, apoi as continua calatoria printr-un triplu salt pe pieptul tau. </p><p style="text-align: justify;">mi-as odihni urechea acolo si as sta minute bune intr-o stare de meditatie. m-as ridica brusc si as fugi fara sa ma uit inapoi pana as ajunge in urechea ta si ti-as sopti a doua mea poezie preferata:</p><p style="text-align: justify;"><i>vei plange mult ori vei zambi de razele acelei dimineti, in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta: "nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"</i> (aici vei zambi din nou, dar nu e un secret)</p><p style="text-align: justify;">de razele acelei dimineti cand plimbandu-ne de pe un corp pe altul vom deveni unul si acelasi. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEia2Eo8y7hNi5jgOvKmubxSo7GuqNUeg9R7c0NafCR6g4rYeSru7E_Nix2yh2VwF9CElbAFWFm3Kk_a8TNf4fKB_c3g_mO0rj50MaoM-AMmhHYZlHfMTiFx2ueDNq2uQ6mLqJZnXdIdKSY/s1440/9FB570D4-29BE-45F6-BE32-5525DDA8B087.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1440" data-original-width="1440" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEia2Eo8y7hNi5jgOvKmubxSo7GuqNUeg9R7c0NafCR6g4rYeSru7E_Nix2yh2VwF9CElbAFWFm3Kk_a8TNf4fKB_c3g_mO0rj50MaoM-AMmhHYZlHfMTiFx2ueDNq2uQ6mLqJZnXdIdKSY/w640-h640/9FB570D4-29BE-45F6-BE32-5525DDA8B087.JPG" width="640" /></a></div><br /><p></p><div style="text-align: justify;"><br /></div>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-84289258606213883792021-08-03T13:45:00.004+03:002022-04-21T12:49:00.115+03:00poveste dintr-un cearsaf<p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqGJYGu9i2KmKQLGSDVtXHHyoRzqo39hViJtKEg9Ay-2gX1zpM5iEbkSII-RTFQVtwRojdTS9C4oXRov0sQdBusEYrXpk4287cd4uVZfWu0-Znpy1uQEpqQK6PHuDJrUxMlmCfBOa_yfNsNsHx2qOd86a3rEMgUrWDIxR2hff8Q2FsiRHYBZkAzzvy/s600/image.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="372" data-original-width="600" height="396" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqGJYGu9i2KmKQLGSDVtXHHyoRzqo39hViJtKEg9Ay-2gX1zpM5iEbkSII-RTFQVtwRojdTS9C4oXRov0sQdBusEYrXpk4287cd4uVZfWu0-Znpy1uQEpqQK6PHuDJrUxMlmCfBOa_yfNsNsHx2qOd86a3rEMgUrWDIxR2hff8Q2FsiRHYBZkAzzvy/w640-h396/image.png" width="640" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p></p><p style="text-align: justify;">am pus mainile la ochi si m-am ascuns. <span></span></p><a name='more'></a><p></p><p style="text-align: justify;">am tinut si ochii stransi, stransi, am invatat eu ca asa poti sa treci neobservata. dupa cateva zile am fost tentata sa ii deschid, mai ales cand a inceput sa miroasa a liliac proaspat cules. venea de undeva de afara, insa nu intelegeam unde ar fi putut sa creasca pe linia de tramvai. dupa cateva saptamani mi s-a facut sete si am inceput sa plang. mi-am lins obrajii cu limba si am zambit gandindu-ma cum corpul meu are grija de mine, mai mult decat avusesem eu de el. trecusera deja 2 luni, 2 saptamani si 4 zile cand mi-am simtit mainile amortite si nu le-am mai putut controla. s-au prabusit singure si m-au lovit cu zgomot, cred ca a fost felul lor de a se razbuna. ochii tot nu i-am deschis, numarasem cu o seara inainte inca sase riduri aparute la fiecare colt, dar nu le-am dat nicio importanta. cel mai greu a fost in dimineata cand a inceput sa miroasa a paine calda, cel mai imbietor parfum care exista pe pamant si mi-a adus aminte de o dimineata dintr-un weekend de vara. mi-am lins obrajii cu limba, dar nu pentru ca imi era sete. </p><p style="text-align: justify;">dupa cateva luni am inceput sa am cosmaruri, chiar si fara sa fi adormit. eram intr-un dormitor al unui apartament de la etajul intai, cu vedere la linia de tramvai. dimineata auzeam tramvaiul la 5, seara zgomotele incetau inainte de miezul noptii. chiar si asa tot nu reuseam sa adorm. as fi vrut sa fac pipi, dar nu ma puteam ridica din pat. de fapt, ma puteam ridica, dar era usa inchisa. intamplator mi-am pus o perna intre picioare si am adormit. tin minte senzatia de amortire, de viata netraita, de timp care trece in timp ce tu il numeri, de obraji atinsi cu limba, fara sa iti fie sete. pe perna de langa era un urs mare de plus, un panda in marime naturala. m-am inghesuit in el, pana cand usor, usor, am simtit o imbratisare. mi-era dor. m-am cufundat in parfumuri inexistente, in amintiri, in gusturi pe care nu le simteam decat in mintea mea, mi-am mirosit pielea si mi-as fi dorit sa fie transpirata, semn ca inca traiam. nu era. </p><p style="text-align: justify;">nu am deschis ochii mai bine de un an. am trait un an in lumea mea inghesuita, absenta, departe. </p><p style="text-align: justify;">si daca i-as fi deschis nu as fi stiut la ce sa ma uit. si daca m-as fi uitat nu as mai fi vazut lucrurile cu aceeasi frumusete ca inainte. si daca ar fi avut aceeasi frumusete, mi s-ar fi parut ca nu mai stiu sa ma bucur de ea, si daca m-as fi bucurat de ea, m-as fi gandit ca bucuria este adevarata doar atunci cand este impartasita. si daca as fi vrut sa o impartasesc cu cineva, nu as fi avut cu cine. si faptul ca nu mai aveam cu cine, m-a facut sa ma ascund. si pentru ca m-am ascuns, a trecut un an de viata netraita. netraita pentru ca nu mai stiam cum. si cand am stiut cum sa o fac, a inceput restul vietii mele. restul vietii mele trait pentru mirosul de paine proaspata. paine pe care in ziua de astazi o comanzi printr-o aplicatie si iti vine direct la usa. usa pe care am trantit-o de teama sa nu ma intorc iar intr-un dormitor unde as sta cu mainile la ochi. maini care au deschis cartea la capitolul T-H-I-S-2-S-H-A-L-L-N-‘-T-P-A-S-S. si daca nu o sa treaca, inseamna ca trebuie sa stea. si daca o sa stea, inseamna ca o sa ramana, si daca o sa ramana, stie pentru ce a ramas. si daca nu stie, atunci e mai bine sa treaca. pentru ca atunci cand trece, o iei de la inceput. inceputuri care sunt intotdeauna impodobite frumos, toti ne dorim inceputuri. oare daca toti ne dorim inceputuri nu pierdem astfel partea din mijloc? mijloc care e cuprinsul unui corp, pentru ca de acolo e cuprins de alte maini. maini cu care arati spre ochii cuiva. ochi in care te ascunzi, sub niste gene care bat ca briza unei zile cand esti pe sezlong la mare. mare de oameni, de alegeri. ALÉGERE, alegeri, s. f. 1. acțiunea de a alege și rezultatul ei. rezultat pe masura a ceea ce am ales. alesul cui?</p><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-60268689832369495382021-05-28T20:00:00.000+03:002021-05-28T20:00:14.789+03:00flori, fete si baieti<p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4zNN6d9-7QvnYhNZcYcNbTJImJmw-doDDO1RJEdFu1I2DHH1IWcXJepUO3SeT8aDgOMQhrgOv8SvML4sXfrxxuODqAgvrqBpAPkHCF4ZDrFVhAcfdULUHqhmKM7yXyzFTSDl0O4fd_a4/" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img data-original-height="352" data-original-width="631" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4zNN6d9-7QvnYhNZcYcNbTJImJmw-doDDO1RJEdFu1I2DHH1IWcXJepUO3SeT8aDgOMQhrgOv8SvML4sXfrxxuODqAgvrqBpAPkHCF4ZDrFVhAcfdULUHqhmKM7yXyzFTSDl0O4fd_a4/w640-h358/image.png" width="640" /></a></div><br />cand m-am urcat acum o luna in avion dupa o pauza de mai bine de jumatate de an am simtit de ce pentru mine zborul este cea mai mare bucurie. <span><a name='more'></a></span>este camera de asteptare care prelungeste emotia unei vacante pana in punctul in care uneori imi vine sa dau din coate si sa cobor in secunda in care aterizez. nu conteaza unde, nu conteaza cat stau, conteaza doar sa zbor, sa ajung intr-un loc nou, sa ma bucur de el si sa ma intorc. avionul este locul in care am auzit povestile altora, in care le-am scris pe ale mele in notes pe telefon, in care am stat singura si am plans cu nasul lipit de geam, de dor, de ciuda, de nostalgie, in care m-am tarat de durere pana la baie si am ramas acolo, cazuta pe podea pana am aterizat inapoi acasa, in care am cunoscut oameni noi si le-am trait vietile, am impartit sucuri de rosii, pahare de whiskey intotdeauna cu gheata, si niciodata pentru mine, in care am zburat zeci de ore ca sa stau doua zile intr-un loc si sa ma intorc, si care ma atrasese intr-un ritm haotic, asa ca schimbam avioanele cum altii schimbau traseul pe waze intr-un weekend aglomerat. <p></p><p style="text-align: justify;">mi-au lipsit povestile, mi-au lipsit oamenii aia neciopliti, cu barbiile pline de sosuri, cu tricourile inscriptionate cu mesaje sclipicioase, pe care in momentul in care ii regasesti, iti doresti sa nu te fi ridicat din pat la 3.30 AM cand suna de cele mai multe ori alarma. auzeam cateva versuri rasfirate, dar nu pentru ca ma luase somnul, ci mai degraba din cauza curiozitatii de a asculta si vocile celor din jur. <i>I climbed a cloud, now I stole the moon, all because of you, I don't know, just where I'm going, 'cause I've never been.</i> zambesc cu gandul ca mi se potriveste si mie, nu stiu unde ma duc pentru ca nu am fost niciodata, si imi afund capul pe umarul din stanga mea. indiferent unde ma duce avionul asta, sunt oricum acasa. e multa rumoare in jur, ma joc cu inelul de la mana dreapta, il scot si apoi ma chinui sa il pun pe alte degete, ma relaxeaza, pana ajunge sa mi se strecoare printre degete si sa dispara sub scaunele din fata. cu rusinea aferenta am deranjat cateva randuri de oameni, m-am uitat pe sub picioarele lor, ei pe sub ale altora, intr-un domino de corpuri, care imi doream deja sa se opreasca. nu l-am gasit, insa cand m-am asezat la locul meu, am observat ca in spatele nostru erau o fata blonda si doi baieti. ea statea la margine, ceilalti doi mult mai apropiati fizic, isi tineau picioarele incolacite unul peste celalalt. vorbeau haotic, nu cred ca aveau mai mult de 25 ani, cand si-a scos masca, am observat ca ea semana cu dolores haze a lui nabokov, dar i se potrivea si ei mult mai bine alintul dat de autor personajului sau: <i style="font-weight: bold;">dimineaţa, era lo, pur şi simplu lo. cum stătea în picioare, un metru cincizeci în sosete. era lola, când purta pantaloni pescăreşti. era dolly, la şcoală. dolores era ea în împrejurări oficiale. dar, în braţele mele, era întodeauna lolita. </i>cel mai potrivit cuvant pentru a-i descrie pe cei doi baieti era "necopti".</p><p style="text-align: justify;">ea avea parul blond natural, buze carnoase, ochii de un albastru celest, nu iti atragea atentia dupa cum era imbracata, dar aveam o vaga banuiala ca ar fi iesit usor din anonimat. judecata mea lucida imi spunea sa pornesc muzica si sa ma afund in continuare in reverie, in schimb, printr-o complicitate cu umarul de langa mine, am ajuns sa fim atenti la discutiile pe care le purtau cei 3 intr-o maniera deschisa, pe un ton usor ridicat, incarcat de tensiune. ea il intreba pe cel din dreapta cu care am dedus ca avea o relatie, cand a scos-o ultima data la date (termen englezesc care pentru mama s-ar traduce "intalnire romantica", ca ea citeste toate povestile mele si nu stie engleza), el vorbea cu cel din dreapta lui, parea ca sunt prieteni, bai ea face scandal ca, vezi doamne, nu am scos-o la date, frate, pai ea vrea la restaurant asa, nu considera ca date-uri au fost si iesirile in weekend la munte, am vrut sa o invat sa schieze, ea ca nu ii place, pai pana mea, a vazut muntele si a iesit din oras in sase luni cu mine cat toti anii de pana acum. astea nu se pun ca intalniri, spune si tu! ea tace, cel de-al treilea, probabil expert in date-uri romantice, o mentioneaza pe melania, care desi nu era prezenta sa confirme, a avut parte de multe date-uri in viata lor de cuplu. bai, eu nu ii iau flori, frate, dar macar stie ca o scot frumos la masa, isi ia ce vrea, ne simtim bine, platesc mereu, ce sa mai comenteze. acum na, si iesirile astea din bucuresti sunt date-uri, are dreptate si asta, (se uita la ea peste capul prietenului aflat la mijloc), cheltuie omul niste bani, face eforturi. ma uit cu coada ochiului in spate, umarul de langa mine radea infundat, incerc sa ma abtin, il vad pe cel de la geam cum tinea mana pe piciorul celui din mijloc si il mangaia, fiind constient de actul defaimator de care era acuzat. lolita stramba din sprancene, se vede ca era inca nemultumita si nu au reusit sa o convinga. apoi zice vizibil afectata ca putea si el sa vina cu un buchet de flori din cand in cand, el, incapabil sa se abtina, rabufneste ca nu intelege cum toate femeile sunt innebunite dupa flori, ce au, frate, cu saraciile astea de flori, si date-uri, toate vor numai date-uri, sa le inviti oficial la restaurant si sa te imbraci musai la sacou, de parca ei nu au iesit pana acum sa manance in oras, chiar daca mai erau alti 2-3 prieteni cu ei, apoi continua sa rememoreze iesirile din ultimele luni, sa sublinieze implicarea lui in relatie si nemultumirile ei. cel de-al treilea confirma ca asa sunt femeile, traiesc intr-o vesnica nemultumire, din nou aflam ca si melania e la fel, apoi vocea lui continua intr-un crescendo, accentuand anumite cuvinte cheie pentru discutia de fata: "plateste el", "florile, lipsa de idei", "nu ii convine, pa!". lolita era bosumflata, cel din mijloc ii da masca jos si o saruta cu zgomot, ea isi trage buzele carnoase si capul intr-o parte, iar el ii spune pe un ton ridicat, dar prefacut mieros, ca o sa o invite la o intalnire d-aia romantica cand se intorc acasa. </p><p style="text-align: justify;">talentul lui de convingere a fost mai mare decat nemultumirea ei, pentru ca si-a pus capul pe umarul lui si s-a cufundat intr-o visare din care se vedea ca nu se va mai intoarce in urmatoarele ore. cei doi au continuat sa vorbeasca, am mai auzit numele melaniei de cateva ori, mi-am intersectat privirea cu a ei cand m-am intors de la baie si, in timp ce ma cufundam si eu pe umarul din stanga mea, am avut o revelatie simpla. de ce renuntam atat de usor la nevoile noastre, la propriile bucurii, la emotii, de teama sa nu dispara umarul de langa noi? in mintea mea, m-am intors catre ea si i-am spus ca nu te poti supara niciodata pe emotiile cuiva sau pe ceea ce simte, dar te poti supara pe judecata lui. iar ea o sa caute, si o sa caute, si o sa caute pana o sa gaseasca acel sentiment, despre care zicea camus intr-unul dintre romanele lui, mai bine decat ar fi putut mintea mea sa plasmuiasca intr-un zbor de sase ore cu avionul: <i><b>"dacă există un lucru pe care-l poţi dori întodeauna şi obţine uneori, acesta este afecţiunea."</b></i></p><p style="text-align: justify;"><br /></p>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-21295328080905743352021-05-07T16:43:00.001+03:002021-05-07T16:43:35.027+03:00IMPERFÉCT, -Ă: Lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri<p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLiUBCSkMiZ8bmQX1LmIgqZs5BHU-1skOoKNlSrXdAVTVRY356HKXU4Ej0_eigfSFLBADm1ikWvV7e3F06pVHW9BhnYG7zbceDepzLNSkniQwqHQZyXtBnQ0YhlojvahoZh34zXzuaB9Y/s2048/IMG_6769.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLiUBCSkMiZ8bmQX1LmIgqZs5BHU-1skOoKNlSrXdAVTVRY356HKXU4Ej0_eigfSFLBADm1ikWvV7e3F06pVHW9BhnYG7zbceDepzLNSkniQwqHQZyXtBnQ0YhlojvahoZh34zXzuaB9Y/w640-h480/IMG_6769.jpg" width="640" /></a></div><br />in mijlocul haosului care ma inconjoara am gasit un moment de liniste si mi-am facut cafeaua intr-una dintre cestile din puglia. de fapt este o cescuta de espresso, dar nu imi plac diminutivele. nici pentru persoane, nici pentru obiecte. <span><a name='more'></a></span>am spalat straturile de praf de pe ele si mi-am ales culoarea care se potrivea momentului. pe balcon inca troneaza bicicleta, cutii, uscatorul de haine, alte cutii, pompa, masa de calcat si fotoliul galben. ma asteapta resemnat. ma joc cu bucata de orez expandat din mana, seamana cu o luna, sau un soare, sau orice altceva ar putea imaginatia mea sa proiecteze in astfel de momente rare de liniste. las ceasca, ma joc, mut mana, compun, zambesc, fac o poza, si dintr-o data o aud pe vecina de deasupra ca scutura ceva. particule de praf si firimituri plutesc prin aer si usor, usor, ca fulgii intr-o zi de mai, se aseaza la mine in ceasca. acela a fost momentul cand pentru cateva clipe m-am pierdut. dupa mult timp, dupa multe incercari, dupa tentative esuate, dupa o perioada lunga de haos amestecat cu bine, cu binele care a disparut, cu haosul care a ramas, in sfarsit m-am pierdut. eu pe mine. <p></p><p style="text-align: justify;">am mutat cu frenezie masa si scaunele in mijlocul casei si m-am intins pe covor. l-am scuturat de dimineata si am simtit ca am forta a zece barbati pentru ca am reusit sa il tin suspendat deasupra balconului si sa scot din el straturi de praf care s-au adunat in parul meu si pe haine. probabil l-am adus din nou in casa, dar nu imi pasa. nu mai am energie ca sa imi pese de asemenea fleacuri. m-am intins pe covor ca sa plang. o strig pe alexa si dintr-un motiv straniu nici ea nu imi raspunde. repet fraza la care de obicei raspundea ca un robot cuminte <i>“alexa, I feel sad".</i> nimic, liniste. “alexaaaaa, I feel lonely”. nimic. daca va puteti imagina scena asa cum o povestesc si va puteti inchipui cum incercam disperata sa ma conectez emotional cu un aparat de pus muzica, cum o numesc eu, atunci mi-e rusine. aleg totusi sa expun si acest moment de pierdere a sinelui in povestea asta pentru ca am fost totusi multumita ca am reusit sa plang din cauza a ceva, orice, numai sa imi pierd controlul dupa o perioada in care am avut senzatia ca piesele din puzzle nu se mai potrivesc acolo unde erau. am plans strigand-o pe alexa, urland sa puna melodiile care ma consoleaza, strigand nume, unul, mai multe, strigandu-ma pe mine. sa revin. sa imi revin.</p><p style="text-align: justify;">nu stiu cat a durat, dar cand m-am ridicat in sezut ca la yoga, ma invarteam si mi se parea ca ma plimb pe covor prin fiecare camera din vizuina mea. apoi am simtit cum ma cuprinde o stare de liniste, de bucurie, uitandu-ma la fiecare colt, la fiecare gaura din perete, la urmele usilor smulse si mi-am inchipuit cum au fost scoase cu forta din casa asta. usile mele maro, pe care le-am urat din prima clipa cand m-am mutat aici, pe care le amenintam mereu ca o sa scap de ele, acum ma gandesc cum au fost smulse una cate una si urmele care au ramas. ma chircesc pe covor, imi spun ca am ranit doar niste usi, nu persoane. bag de seama ca starea mea emotionala e atat de precara, incat imi aduc aminte de oamenii care au deschis usile alea, care au intrat in camerele mele, cu care am impartit dimineti, cafele, bucati de avocado, imbratisari in mijlocul bucatariei, cu care am cautat cercei pierduti dupa cate o noapte transformata in dimineata, am impartit povesti, povestile mele, le ador, le-au adorat si ei, inca le ador, mi-au adus atata bucurie, mi-au adus oamenii, paharele de cristal din care am baut prima sticla de prosecco cand casa era aproape goala si aveam o gresia alba hidoasa pe hol, buchetele de flori primite pe furis, tabloul ascuns dupa perdea, elasticul de par pe care inca il pastrez, cea mai trista melodie italiana pe care nu am mai ascultat-o vreodata din 2017, o foaie cu o semnatura de anul asta, pierduta printr-o carte, de fapt ascunsa intentionat sa uit de ea, un video cu o voce care canta, imi canta, aici, in casa asta, care era atat de imperfecta si despre care toti spuneau ca are o energie aparte. </p><p style="text-align: justify;">ce mi-a trebuit sa o schimb, de ce am vrut usi albe, clante negre, gresie din portelan ca in vacantele mele si camerele de hotel de langa como, griurile, bleurile, pastelurile, mult gri, iubesc griul, e ca mine, nici alb, nici negru, niciodata colorat. holul e plin de gauri acoperite cu ciment, parca sunt niste picturi abstracte, uneori ma gandesc sa creionez desene erotice peste ele, sau sa scriu poezii, sub cada e inca umed, dar macar nu mai e balta, pot sa ma asez in ea, desi nu am apa calda de multe zile, am pierdut sirul, filetul de la wc nu mai da pe afara, doar eu care inca mai rabufnesc cand ma uit in jur. dar sunt la mine acasa, am florile uscate in sticlele de alcool, cele baute de prieteni, de iubiti, am liliacul in vaza, mi-as dori multe vaze noi si scumpe, dar nu e o investitie inteleapta acum, am pereti cu usi smulse, gauri umplute cu praf gri, rosturi de unde lipseste chitul antracit, o cada pe care raman lipite firele de par, urasc firele de par in cada, o oglinda care ar trebui sa stea pe perete, dar e in fata wc-ului, in care se oglindesc picioarele mele si chilotii de pe gresie. dar macar e portelanata ca in camerele de hotel din como. sau din garda, sau din andalusia, cine mai stie. sigur dintr-un loc unde am fost, nu de pe pinterest. probabil sunt singurul om din lumea asta mare care nu isi gaseste inspiratia acolo, ci in camerele unde a trait. zambesc, cobor de pe covor, am talpile transpirate si raman urme de pasi in urma. o sa ii dau un email lui D sa il rog sa imi trimita fotografii facute de el, cele care nu au aparut in albume de arta, unele simple, neinsemnate, imperfecte, pe care sa le atarn candva pe pereti. </p><p style="text-align: justify;">casa asta este ca mine, imperfecta, simpla, gri cu mult alb, cand plina de incertitudini si cu rosturi dezgolite in spatele unor usi maro, cand chircita de durere, de tristete, in asteptarea unor usi albe. cand increzatoare, pasionala, mandra, cu usile deschise oricand pentru oameni noi, cand visatoare, cu gandul la o poveste veche, incheiata brusc si prea repede, ravasita ca usa din carton pe care am improvizat-o singura pe douazecisidoi aprilie. </p><p style="text-align: justify;">casa asta imperfecta e ca mine si e a mea, inainte sa fie a oricui altcuiva. </p><div style="text-align: justify;"><br /></div>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-650537596404238642021-05-01T21:44:00.001+03:002021-05-01T21:44:43.449+03:00pe aici nu umbla fat-frumos<p></p><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6v3s56gaI0fECzwrVJPgG5Yf4bDAadgxr7eLbKEwxnnj6t1vlxsuUC_71FNQxaa5K7IOsEvnXJy4xSKDrji3sE6RPzVj_NYPAAVox5QGXOT2nph892btjHR0VHyfiRt1GB8kovDuD6YY/s2048/FullSizeRender.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6v3s56gaI0fECzwrVJPgG5Yf4bDAadgxr7eLbKEwxnnj6t1vlxsuUC_71FNQxaa5K7IOsEvnXJy4xSKDrji3sE6RPzVj_NYPAAVox5QGXOT2nph892btjHR0VHyfiRt1GB8kovDuD6YY/w640-h480/FullSizeRender.jpg" width="640" /></a></div><br />pe aici nu umbla fat-frumos calare pe un cal alb, dar l-am vazut impiedicandu-se de un val. </div><span><a name='more'></a></span><p></p><p style="text-align: justify;">pentru ca fat-frumos nu este cel pe care il stiti din povestile de demult, de pe vremea cand le ascultam la pickup, in timp ce mama isi facea de lucru prin bucatarie si ma lasa pironita pe canapea, cu acel fat-frumos din lacrima:<i> “si-i puse mama numele fat-frumos din lacrima. si crescu si se facu mare ca brazii codrilor. crestea intr-o luna cat altii intr-un an. cand era destul de mare, puse sa-i faca un buzdugan de fier, il arunca in sus de despica bolta cerului, il prinse pe degetul cel mic, si buzduganul se rupse in doua.”</i></p><p style="text-align: justify;">nu stiu de ce fat-frumos era <i>din lacrima</i> si intruchiparea perfectiunii, dar noi il vom numi mp4/4 si in povestea asta este intruchiparea unei imperfectiuni pe care va invat cum sa o recunoasteti daca il veti intalni vreodata.</p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 nu o sa rupa niciodata buzduganul in doua, insa la prima intalnire o sa te duca intr-un bar cu nume din fabule, care o sa aiba un semn mare cu inchis pe usa. pentru ca stie locurile faine, dar nu si orarul lor de inchidere.</p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 o sa iti vorbeasca vrute si nevrute, mai mult nevrute la inceput, dar tu o sa il asculti pentru ca stii ca vorbele zboara, nu sunt pentru totdeauna. alea se numesc fapte. </p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 o sa se entuziasmeze, o sa iti vorbeasca din carti, chiar si din cele necitite, o sa iti zambeasca, o sa se incrunte, o sa iti vorbeasca din nou din carti. tu o sa il asculti, o sa ii zambesti si o sa ii spui povestile pe care nu le-a mai citit pana acum, si din care nu o sa iti citeze niciodata. pentru ca le stii deja pe de rost. </p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 isi schimba culoarea ochilor in functie de momentul zilei si de dispozitia in care se afla. cand sunt verzi inseamna ca e soare afara si se anunta o zi senina, cand sunt albastri e deja noapte si pielea ii miroase a sare si pe fundal se aude melodia de dupa, cand sunt incetosati isi pune capul pe umarul tau si se transforma intr-un copil. cand sunt caprui, inseamna ca se uita in ochii tai de minute bune si iti vezi propria reflexie. uita-te mai atent, chiar <b>o sa te vezi.</b></p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 nu stie intotdeauna sa aiba grija de tine, asa cum nu stie sa aiba grija de el. vor fi momente cand o vei face pentru amandoi, iar atunci e bine sa stii sa te plimbi printre vartejuri. de par. </p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 iti trimite inimi predefinite pe whatsapp, dar se entuziasmeaza ca un copil cand ii citesti despre inima anatomica. de ea chiar are grija, o tine in brate pana o frange de durere, ii trimite zambile pe furis, apoi 3 inimi predefinite una dupa alta. candva o sa iti agate o inima de incheietura mainii, nu te panica daca nu o vei mai putea da jos vreodata. se asorteaza cu pielea sarata si melodia de dupa. </p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 nu despica bolta cerului si o sa iti povesteasca despre suferinta numai dupa ce o sa ii povestesti despre a ta. pentru ca atunci o sa stie ca inima anatomica nu se despica de mai multe ori. </p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 poarta papuci cu sacou si o insigna in piept cu chipul tau. de fapt nu e chiar al tau, dar o sa te faca sa zambesti. sper ca o sa intelegi ca a adus-o pentru tine pe uber-uri, avioane, masini si oceane.</p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 se impiedica de pietre, de scari, de noroaie, de roci vulcanice si dintr-odata revine din lumea lui si isi da seama unde se afla. acela o sa fie momentul cand o sa iti zambeasca incurcat, iar tu o sa te prefaci ca nu observi. ca nu observi de ce s-a impiedicat. </p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 nu merge calare pe valuri, dar o sa isi faca curaj sa se lupte cu ele. apoi o sa vina victorios, o sa strige am infrant! si o sa construiasca o casuta din paleti pe o plaja pustie. unde o sa stati si iarna si vara, iar cand vin valurile mari o sa radeti amandoi cu ochii incetosati si cu pielea mirosind a sare din ocean. potrivit spuselor sale, este mai sarata decat sarea din mare. </p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 o sa incalce una dintre cele zece porunci si o sa isi faca un chip cioplit din playlist-ul tau de drum lung, o sa se inchine inaintea lui si o sa il slujeasca. o sa poftesti si tu muzica aproapelui tau si o sa adaugi melodiile din telefonul lui intr-al tau. </p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 o sa iti spuna sa scrii ceva, orice, numai sa aiba ce sa citeasca. si tu o sa il crezi si o sa scrii din nou o poveste pe care oricum nu o citeste nimeni, dar care o sa iti umple inbox-ul de inimi predefinite. </p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 o sa amestece condimente, tari, ape, gusturi, si o sa le arunce pe toate intr-o farfurie. aceeasi farfurie din care o sa manance si el.</p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 o sa te invete jocuri noi, dar o sa le joace cu aceeasi placere si pe alte tale. poate uneori cu o placere chiar mai mare, daca sunt soptite deasupra farfuriei cu gambas si octopus. </p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 nu o sa iti ofere niciodata lumea intreaga. stie ca o ai pe a ta, imperfecta, cu rosturi neumplute, cu gauri in pereti, cu colturi sarite si flori uscate pastrate in sticle de alcool. lumea cu care o sa asocieze cuvantul celest, chiar si pentru o seara. una dintre seri. </p><p style="text-align: justify;">pentru fat-frumos mp4/4 o sa asociezi cuvantul celest cu ritmuri, nu cu persoane. </p><p style="text-align: justify;">fat-frumos mp4/4 nu exista, asa cum nu exista vacante perfecte si drumuri cu hohote de ras. asa cum nu exista ochi in care sa se reflecte bucati de lamaie sau o pereche de sani dezgoliti. asa cum nu exista nici pietre vulcanice fermecate sau brazi in forma de dragoni. nici inimi predefinite cu un numar limitat de beneficiari. nici ganduri sincronizate sau expresia “prea multa paine”. fat-frumos mp4/4 nu exista, dar daca il vedeti impiedicandu-se de un val, sa ii spuneti ca nu a lasat scrum de tigara in scoica de pe masa. </p>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-16038059122564437282021-03-25T22:04:00.015+02:002021-03-30T10:59:51.792+03:00păpădie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeJG0w9595tye1SF-Z2COVZkbCbqiJOj8eQbz_g6qbkbd8P4JdNX8Uyyuwib0Ry3R1POIpBRwqwN01j1PgGHy8a0MLeM9F07e0i27wvo3zRi0GtPgwUgWxpMfJQRBhgDjriQVzKCypVyM/" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img data-original-height="693" data-original-width="693" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeJG0w9595tye1SF-Z2COVZkbCbqiJOj8eQbz_g6qbkbd8P4JdNX8Uyyuwib0Ry3R1POIpBRwqwN01j1PgGHy8a0MLeM9F07e0i27wvo3zRi0GtPgwUgWxpMfJQRBhgDjriQVzKCypVyM/w640-h640/image.png" width="640" /></a></div><br /><p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div>nu stiu de ce, dar cand am inceput sa scriu povestea asta mi s-au rasucit palmele in sus ca si cum voiau sa se impleteasca si sa se atinga. <span><a name='more'></a></span>nu stiu de ce, cand am inceput sa scriu povestea asta, in playlist a intrat o melodie in care tipul imi sopteste ca ar fi trebuit sa o opreasca sa iasa pe usa, ca tot ce are miroase a ea si ca l-a facut mai fericit decat ar fi crezut vreodata, apoi versurile se amesteca peste gandurile mele si mi se pare ca imi aud vocea in aparat, strigand niste cuvinte patetice. oare unde este playlist-ul cu melodiile mele vesele, cel in care ma auzeam razand in hohote si in care vocea ta striga peste a mea cuvinte pe care doar noi le intelegeam? ah, de fapt visasem si abia acum m-am trezit. imi ascund mai mult fata in perne, imi astup urechile sa nu imi aud gandurile si incerc sa rememorez visul.<p></p><p style="text-align: justify;">se facea ca era sfarsit de februarie si aveam o emotie pe care nu mi-o puteam explica, o senzatie noua pentru corpul meu, o tresarire constanta cand auzea un anumit sunet al telefonului. de fapt nu era un telefon, avea o forma ciudata de inima, ca vaza in forma de inima anatomica pe care i-am facut-o cadou dianei de ziua ei. fix asa era, i se vedeau si venele, iar eu ma uitam la ea si imi transmitea niste mesaje pe care incercam sa le decriptez. dintr-odata citesc hai, un hai prelung de nerabdare, iar adidasii mei roz, cu tot cu picioarele, plecasera singuri, erau pe la etajul 3 cand am reusit sa ii ajung din urma. oare ce se intampla, de unde atata surescitare? cand am coborat, un barbat imbracat frumos, ca si cum se pregatise pentru intalnirea asta mai mult decat o facusem noi, ne astepta in fata blocului. pe mine, corpul meu, adidasii roz si inima anatomica pe care o tineam in mana. mi-a zambit si dintr-odata si-a dezgolit niste dinti perfecti, dar nu atat de perfecti ca zambetul cu care ne-a spus <i>bine ati venit</i>. a luat cu grija inima din mana mea, a pus-o in masina intre noi si a conectat-o la un cablu, ceea ce m-a facut sa ma simt inconfortabil. de ce avea nevoie sa fie conectata la un aparat, ce s-a intamplat cu ea? apoi dintr-odata a inceput o muzica familiara, o voce cunoscuta peste o alta voce cunoscuta, si in cateva minute totul parea atat de natural, incat m-am relaxat. sigur era ritualul nostru, dar oare de ce nu mi l-am amintit de la inceput? mi-l voi aminti candva si o sa imi dau seama de unde si cand a inceput. important este ca ne simtim atat de bine in dreapta lui, incat adidasii roz se misca de bucurie, de abia ii mai stapanesc, ca inima e intre noi si scoate sunete ca sa ne arate ca e bine si ea, iar dintii perfecti imi zambesc din cand in cand. </p><p style="text-align: justify;">ma intristeaza ca nu-mi mai amintesc fiecare detaliu din vis, sau macar din seara aceea. prima. parca ne-am povestit vrute si nevrute, parca am vorbit mai mult decat mi-as fi dorit, parca am ras mai mult decat ma asteptam. parca si dintii perfecti mi-au spus cuvinte ce au facut ca inima de pe masa sa tresara, dar nu-mi mai amintesc bine ce insemnau. incepe sa ma macine golul asta, dar apoi imi amintesc ochii, m-am concentrat mai mult asupra lor, de parca in ei gaseam toate raspunsurile lumii. de parca in culoarea aia nedefinita se ascundeau raspunsurile la toate intrebarile care aveau sa apara de atunci inainte. de parca ceva imi spunea sa ma uit acolo si sa uit ce mi-au spus dintii perfecti cu 5 minute in urma. si am uitat. apoi visul se intrerupe, sau cel putin nu reusesc sa strecor amintirile in timpul prezent. parca eram intr-o barca plutitoare in drum spre mare si ma uitam la cerul de deasupra si la formele norilor, aveau toti forma de inima d-aia de pe internet, ceea ce m-a facut sa zambesc. era tot el, era tot inima anatomica intre noi, conectata la acelasi cablu, dar de data asta nu mai exista nicio grija pe lume. de parca totul intrase intr-o clepsidra pe care am uitat-o pe masa din sufragerie. eram noi si inima din mijloc. ah, si marea. tin minte imbratisarile de iti frang oasele, forta cu care ne agatam de fiecare parte a corpului nostru si o senzatie ciudata, noua. de parca corpul lui era fluid si imi intrase cumva in sange, de parca traia acum in sinea mea si eu intr-a lui. incep sa tresar si il vad in continuare langa mine, tinea inima anatomica in brate. dar disparuse marea, disparusera norii, adidasii, barcuta plutitoare. era noapte, erau multe stele pe cer, ca in augustul dinainte de 30 cand am simtit prima data fericirea. sosete groase peste picioare goale, piele sarata incalzita de lemnele din soba, un usor gust de alcool amestecat cu tutun, amestecat cu pasta de dinti, amestecat cu gustul de dupa. de dupa dintii perfecti care acum imi acopera fata, stau deasupra mea si imi soptesc cuvinte care ma fac sa tresar. simt o emotie nefireasca in stomac si incep sa vorbesc, dar nu ma recunosc. vorbim de viitor (o sa caut maine acest cuvant in dictionar), de luna aprilie (oare cat mai e pana in aprilie?), ne imaginam, ne impleticim in ganduri, pentru ca la un moment dat nu mai stiu care sunt ale lui si care ale mele. si cum stateau dintii perfecti deasupra mea, in cateva secunde am vazut cum se succed povesti din trecut (o sa caut si cuvantul asta in dictionar), cum apar si dispar chipuri, cum citesc rostul lor, cum il inteleg, cum imi dau seama de fapt de ce toate au avut un final si strig ceva speriata, cu voce tare. dintii perfecti se lasa usor peste mine, ma apasa cu greutatea corpului lor si, daca s-ar fi uitat cineva atunci in camera din mijlocul padurii, ar fi vazut pe o saltea un singur corp si trei inimi. una conectata la un cablu, celelalte conectate una la cealalta. </p><p style="text-align: justify;">camera si mirosul de lemne arse dispar, in timpul prezent revin gusturi, parfumuri, periute de dinti colorate aruncate in pahare subtiri, pe care mi-e teama sa nu le sparg, drumuri, asternuturi aspre, altele foarte moi, parti ale corpurilor noastre, inima anatomica din bucatarie, din baie, din dormitorul nostru, senzatia de acasa, de drum lung incheiat, de cap greu care isi face culcus pe un umar de parca era casa lui dintotdeauna (fraiero, nu iti faci casa din fiinte umane! macar atata lucru ai invatat si tu la scoala), melodii, muzici, ritmuri, miros de tutun si gustul pastei de dinti, cu povesti, prea multe povesti (ah, nici macar nu ti-am spus-o pe cea cu albina, o tin pentru mai tarziu! tarziul cui?), poezia mea preferata pe care o am mereu in minte, imi recit finalul in gand de sute de ori, dar nu il spun, e patetic, dar e preferata mea, am recitat-o de sute de ori pentru mine, e ca mine, e despre felul meu de a fi, de a ma darui, de a trai, de cand ceea ce simtim ne ingradeste sa fim patetici, na, ti-o spun, finalul macar (<i>“ca lazar la auzul duioaselor porunci, oricand si orideunde ma vei striga pe nume, chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine, tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine”</i>), al lui, ale noastre, ale lui, ale mele, ale noastre, noastre, nostru, noi (o sa caut maine si cuvantul asta in dictionar). visul se intrerupe, ridic capul dintre perne si incerc sa ma ridic. imi simt corpul greu, ma doare, dar nu imi dau seama exact din ce parte rasuna durerea. ma ridic speriata, alerg in sufragerie, din sufragerie in bucatarie, din bucatarie in baie, pe hol, balcon, daram trotineta, nu ma intereseaza, caut in sertare, pe masa, arunc foi, rastorn cutii si o gasesc. ascunsa intr-o carte, inima anatomica este injumatatita <b>(da, rupta in doua!)</b>, ceea ce ma induioseaza mai mult decat ma asteptam. iau ambele parti in mainile mele, de sub ea cade o foaie, printre lacrimi citesc doar cuvinte disparate. <b>de nicaieri, respect, fermecatoare, energia, sincronizari, ziua mea, ziua ta, a fost, este si va fi</b>. ce frumos! dar ce scrie acolo cu rosu, mic, inghesuit, intr-un colt? </p><p style="text-align: justify;"><i>nota bene: inimile frante vor frange intotdeauna inimi. fraiero!</i></p><div style="text-align: justify;"><br /></div>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-80060751950036659722021-02-15T23:56:00.004+02:002021-02-18T11:36:55.765+02:00lor, celor multi<p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuGi1LaGMxsEWQsR-Q3PiP6X4baV5tCA-cUnjoVNPHxH0lHl_L7iGF6UyaceJXTLSiJF2nwu6KxyYLbH-B7t_Clt5MusIDdYoqnpCA_-nC29v82KQJDqMYF5UGw0VSGV5cYAOC5Isho0g/s400/a98d4d66cbb0dc20b46711bb1f3062a3.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="400" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuGi1LaGMxsEWQsR-Q3PiP6X4baV5tCA-cUnjoVNPHxH0lHl_L7iGF6UyaceJXTLSiJF2nwu6KxyYLbH-B7t_Clt5MusIDdYoqnpCA_-nC29v82KQJDqMYF5UGw0VSGV5cYAOC5Isho0g/w640-h640/a98d4d66cbb0dc20b46711bb1f3062a3.jpg" width="640" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="text-align: justify;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><span style="text-align: justify;">90% dintre cartile pe care le citesc sunt beletristrica, restul asa numitele carti de business. cu o asa numita carte in mana am atipit la 20.12 pe canapea. dupa un sfert de ora suna interfonul si mi-a luat ceva timp sa imi dau seama unde sunt, de altfel nici nu m-am ridicat sa raspund.</span></div></span></div></div><span><a name='more'></a></span>dupa alte cateva secunde suna si telefonul, un tip ma anunta ca are un buchet de flori pentru mine. ma ridic ravasita, ma impiedic in sosetele aruncate pe jos, in papucii de la north face, in ganduri, imi imaginez de la cine este si totusi nu era de la cine imi imaginam. am citit si recitit mesajul si am plans. casa miroase acum a frezii, a narcise si alte culori, iar prin bucataria mea trec ultimii opt ani petrecuti la jobul de la 9-18, despre care am scris foarte rar aici. citind mesajul care a venit impreuna cu florile, mi-am dat seama ca as vrea sa scriu aceasta poveste, ca ultimii opt ani au fost asa cum sunt toate celelalte de aici. plini de emotie si de oameni. auzeam mereu in sedinte si printre peretii de sticla colegi care ne reaminteau ca nu suntem aici sa ne facem prieteni, iar zilele acestea am realizat ca am luptat impotriva curentului. ca cei mai importanti KPI's (mama, este un termen de business pe care nici nu merita sa ti-l explic) pentru mine sunt oamenii pe care i-am cunoscut, cu care am trait emotii de nedescris, cu care am plans, cu care am ras in hohote, cu care am impartit avioane, camere de hotel, pahare cu vin, sau bere fara alcool, dansuri ratate, umeri pe care sa ne inecam frustrarile, cu care am stat mai mult decat cu orice alta poveste de dragoste, decat cu ai mei, sau cu alti oameni pe care ii consideram apropiati. <p></p><p style="text-align: justify;">prin 2012 lucram inca in agentie si mi-am dat demisia impulsiv, in aceeasi zi cu una dintre colege, care imi devenise in scurt timp una dintre cele mai apropiate prietene. am zis impulsiv ca nu ma trezisem cu gandul asta, dar adunasem destule frustrari in ultimele luni, asa ca nu am avut nevoie decat de un pretext. mi-a scris de dimineata pe yahoo messenger <i>“am 22 ani, nu vreau sa ma ingrop aici. imi dau demisia.”</i></p><p style="text-align: justify;">nu am avut timp sa reactionez, dar m-a deranjat atitudinea cu care directoarea agentiei ne-a anuntat ca pleaca ana si ca la scurt timp va gasi pe cineva. pe vremea aceea nu stiam cat de repede se inlocuiesc oamenii si cat de usor invatam sa trecem peste ei, cum ii inlocuim cu altii, si altii, si altii. a fost modalitatea mea de protest prin care am vrut sa arat ca nu trec peste ana si daca o sa spun toate lucrurile care nu erau in regula in stilul cu care conducea firma, se va schimba ceva. dupa discursul meu, replica pe care am primit-o aveam sa o tin minte la aproape zece ani dupa scena din apartamentul de vis-à-vis de cismigiu: “ce sa zic, catalina? atunci iti doresc sa iti gasesti un job in care sa poti asculta muzica in timp ce lucrezi, sa te duci cu drag in fiecare zi la birou si sa stai la povesti si cafele cu colegii.” am simtit atunci ca pamantul se misca sub mine, dar eu totusi eram in picioare. am plans in taxi, nu as fi vrut sa ii dau satisfactie. asta se intampla in februarie, in martie aveam sa merg intamplator la un interviu pentru un job intr-o multinationala, unde am zis ca nu o sa lucrez vreodata, dar merita sa ma duc pentru experienta discutiei. si cand m-au anuntat ca merg mai departe le-am spus ca nu sunt potrivita si le recomand o alta prietena. </p><p style="text-align: justify;">opt ani mai tarziu, imi dau seama ca directoarea agentiei chiar a avut dreptate. nu a existat o zi in care sa nu vin cu drag la birou, deoarece pentru fiecare om cu care nu reuseam sa rezonez, apareau trei care imi deveneau pe rand apropiati sau pe care ii admiram. pentru fiecare scris stramb, fiecare email primit fara formule de salut sau fara multumesc-ul de la final, primeam cel putin un mesaj de la cineva care aprecia ceea ce fac de la 9-18, dar si dupa, aici. an dupa an am cunoscut oameni si am investit in ei, prin felul in care mi i-am apropiat. fara sa imi dau seama, mi-am facut jobul de la 9-18 asa cum am stiut cel mai bine, cu grija pentru cei din jur. si astazi, cand incep o poveste noua, ma uit cu recunostinta in urma si scriu randurile astea.</p><p style="text-align: justify;"><b>lor, celor cativa:</b></p><p style="text-align: justify;">- celui care mi-a trimis buchetul de flori, pentru ca numai un om special ar fi simtit cata nevoie aveam de un asemenea gest. pentru multele pe care le-am facut si eu, despre care nu au stiut multi. multumesc, M!</p><p style="text-align: justify;">- celui care mi-a schimbat viata. atat.</p><p style="text-align: justify;">- lui A., pentru ca imi da voie sa scriu de atatia ani pe blogul asta. datorita lui traiesc povesti si le mai astern aici din cand in cand sa nu le uit. datorita lui am venit ani la rand cu emotie la birou pentru ca abia asteptam povestile de dimineata de la cafea, din curtea de la mihalache. pentru felul in care stie sa astearna povestile ca nimeni altul, pentru hohotele de ras, pentru ca tot datorita lui am gasit casa in care stau astazi. nu o sa uit niciodata cum l-am urmarit, eu in masina, el pe bicicleta in fata mea, sa imi arate zona si sa ma convinga ca merita sa fac un pas atat de important. tie, nu am cuvinte sa iti multumesc pentru bine.</p><p style="text-align: justify;">- celei pe care o admir, pe care am vazut-o evoluand si de fapt singura la care ma uit ca la un exemplu pe care nu imi doresc sa il ating. suntem atat de diferite, incat fiecare are locul ei si este acolo unde a visat. si pentru ca in toti anii astia, weekend-ul in care am vorbit finlandeza in vama ramane de neuitat. </p><p style="text-align: justify;">- celui care a aparut acum multi ani si care nu a mai plecat. singurul pe care l-am iubit. si singurul care nu m-a iubit.</p><p style="text-align: justify;">- celei care mi-a spus ca am smerenia omului care diminueaza importanta muncii sale. am plans dupa ce am inchis ecranul laptopului si mi-a parut rau, ca de fiecare data cand vorbeste ca din carti, ca nu am inregistrat momentul. tu esti unul dintre oamenii pe care o sa il iau cu mine si cu care abia astept sa vad l’amica geniale sau sa beau o cafea la ghereta.</p><p style="text-align: justify;">- celei care m-a sunat dupa un curs in care mi-am expus temeri, angoase, frustrari legate de scrisul meu, de faptul ca lumea nu mai citeste povesti, sa imi vorbeasca jumatate de ora despre motivele pentru care povestile mele schimba vieti, le impletesc, le apropie, le intorc pe toate partile si de ce nu trebuie sa renunt. multumesc, D!</p><p style="text-align: justify;">- celei care ma suna cand ii e greu, doar pentru ca o linisteste ca o ascult. tot datorita ei cred ca oamenii speciali se gasesc unii pe altii, pentru ca are grija mereu de mine si de povestile pe care le traiesc. </p><p style="text-align: justify;">- celei care ma suna vineri dupa-masa sa vada ce mai fac. ma punea mereu in incurcatura, dar chiar voia sa vada ce mai fac. si tot cea cu care am impartit o camera de hotel, emotii si bucuria de dupa succes.</p><p style="text-align: justify;">- celui cu care am vrut sa ma imprietenesc, pentru ca pe oamenii inteligenti ii ghicesti dintr-o mie. iar eu, printr-un noroc si cu putin praf de stele, am reusit mereu sa ii gasesc si sa ii aduc aproape. </p><p style="text-align: justify;">- celor care m-au tratat mereu cu afectiune, care au apreciat si au simtit, care m-au tratat cu sentimente si emotie, atunci cand altii aruncau cu cifre, celor care ma stiu pe mine, asa cum voi fi intotdeauna pentru ei. </p><p style="text-align: justify;">- celor care mi-au trimis de craciun o cutie cu carti pentru ca ne-am jucat de-a italiana si m-au lasat sa fiu profesoara lor. de parca nu au stiut ca tot eu am invatat atat de multe de la ei.</p><p style="text-align: justify;">- celei care mi-a trimis mesaj dupa ce a citit cartea mea. celui care mi-a trimis mesaj dupa ce a citit cartea mea. </p><p style="text-align: justify;">- celei care a avut rabdare si a ramas.</p><p style="text-align: justify;">- celui care ramane pentru totdeauna. pentru ca prietenii raman pentru totdeauna. indiferent de corporatii, tari, functii, limba pe care o vorbim, timpul limitat pe care il alocam oamenilor. pentru ca prietenii raman pentru totdeauna. </p><p style="text-align: justify;">- celui care a fost cu mine la inceput, cand frumosul s-a impletit cu greul. pentru drumurile cu masina, pentru tigarile fumate de unul singur, pentru drumurile cu liftul, pentru tot ceea ce stim doar noi.</p><p style="text-align: justify;">- orasului care este inca acolo, ma astepta cu resemnare, cu alti oameni dragi, care imi ofera canapele, cearsafuri apretate, sticle cu prosecco, paste, carciofi, gelato, poze cu copiii lor, mesaje emotionante, te asteptam, suntem aici, si eu sunt aici, dar o sa vin candva, curand, doar ca nu acum, dar si daca nu vin, am atatia oameni pentru care as vrea sa raman.</p><p style="text-align: justify;">poate o sa raman. si daca nu raman eu, ei raman pentru totdeauna. lor celor cativa, pentru ca nu sunt doar cativa. cand ma uit in jur, cand citesc mesaje, cand ne intalnim intamplator, cand ne sunam de ziua de nastere, ca apoi sa nu ne mai sunam deloc, cand rastorn povestile astea cu susul in jos, imi dau seama cat de multi sunt. lor, tuturor. </p><p style="text-align: justify;">cu recunostinta,</p><p style="text-align: justify;">C</p><div style="text-align: justify;"><br /></div>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-28317286663698398962020-10-13T00:36:00.004+03:002020-10-13T11:24:27.351+03:00amor fati-ul<p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><span style="text-align: left;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBpd6PdwGVIoZWmaBVtV5vir8J87OcQ2mg0ZUwtav6XooHnd7SiTSFm7XYu5tDaoXEHVQvCp6n-GhoDXbgKyUhqECezMc4szFVfF52saAtY1GXfWkyvwqTO-ZSuhByXxISDoT23g5_rKg/s937/DSCF4917.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="625" data-original-width="937" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBpd6PdwGVIoZWmaBVtV5vir8J87OcQ2mg0ZUwtav6XooHnd7SiTSFm7XYu5tDaoXEHVQvCp6n-GhoDXbgKyUhqECezMc4szFVfF52saAtY1GXfWkyvwqTO-ZSuhByXxISDoT23g5_rKg/w640-h426/DSCF4917.JPG" width="640" /></a></div><br />nu stiu de ce, prima zi care mi-a venit in minte este de fapt ultima. batea vantul foarte tare, iar eu venisem in rochia de voal lila.<span><a name='more'></a></span> era prima data cand o imbracam, era racoare, dar imi placea ca vantul adancea crapatura de pe picior si amandoi priveam cu coada ochiului in acelasi loc. eram in rochia de voal, cu crapatura complet desfacuta, cu dintii scrasnind a disperare si a ceea ce urma. va urma, mi-ai zis. sfarsit, ti-am raspuns eu. parea ca ma uit in gol, ca nu aud melodia din fundal, pe fata cu voce de dumnezeu care striga despre ochii albastri de culoarea oceanului. ce stie ea ca ochii strainului de pe luna chiar cuprind albastrul acela si cand aud melodia parca ceva se pravaleste inauntrul meu, asa cum se pravalesc pietrele cand arunci cu ele intr-o apa ca sa faci valuri. in fine, valurile existau pe interior, afara era doar vantul care isi facea de cap. perdelele erau trase, iar eu vedeam de pe canapea blocul de vis-à-vis, fiecare balcon, fiecare draperie din materiale proaste, ieftine, fiecare poveste a fiecarui om care locuia acolo. la un balcon era o perdea beige care se misca atat de tare, incat aveam impresia ca in spatele ei este un corp si se muleaza dupa forma sa. un corp care se zbate, care da din maini si din picioare, pe care il vad si pentru care nu pot sa fac nimic. pot, dar nu vreau, asa cum nimeni nu poate sa faca ceva pentru mine. sunt singura responsabila pentru bucuriile mari si tristetile mici. ti-am zis ca sunt trista, dar putin. nu dureaza mult, trec repede peste tristete si peste oameni. ti-am mai spus ca o sa trec repede si peste tine, dar am mintit. pe tine te traiesc, dar nu din amintiri, ci din cuvintele acelea pe care le aveai scrise pe piele si le-ai impregnat in mine. </span></div><p></p><p style="text-align: justify;">nu stiu de ce, prima zi care mi-a venit in minte este chiar prima. era iulie, soare, si purtam o rochie rosie cu flori, mi-ai spus apoi ca imi statea bine. mi se parea ca te uitai prin mine si nu erai deloc impresionat de ceea ce spuneam. asta inainte sa incep sa iti vorbesc in italiana, sa iti recit poezii in romana si sa iti raspund la fraze in limba ta intortocheata, din tara ciudata de unde vii. tu erai strainul de pe luna, care a incetat sa mai fie strain pentru mine din prima clipa cand a ras in casa mea. casa mea este un zambet, este bucuroasa toata ziua ca stam impreuna, dar deodata a devenit un hohot de ras. tu ai umplut casa asta, asa cum eu am umplut cada cu apa parfumata in care am mancat pizza impreuna si mi-ai zis de trei ori ca sunt nebuna. de trei ori la rand, cum ca nimeni nu ar comanda pizza sa o manance intr-o cada, dar ai umplut si cada cu hohote de ras si ai uitat ca sunt nebuna. as crede si eu acum ca sunt, dar in timp ce scriu randurile astea, imi trimiti din senin un mesaj vocal cu tine razand in hohote. doar atat. tu razand in hohote, in timp ce eu, intr-un alt colt de lume, scriu despre casa asta pe care ai transformat-o intr-un ras continuu. cat de nebunesc e tot ceea ce ne inconjoara si oare de ce toate povestile care ne marcheaza existenta incep cu hohote de ras? rasul vindeca, imi spunea strainul de pe luna, in timp ce ma imbratisa timid. </p><p style="text-align: justify;">nu stiu de ce, prima zi care mi-a venit in minte este a saisprezecea. era soare, dar batea vantul si parea mai frig decat cele 22 grade de afara. asa ai crezut si tu, nu te dadusei cu crema solara si aratai ca un rac. mi-a fost rusine sa rad de fata cu tine, dar le-am trimis un mesaj fetelor si am avut cu cine sa glumesc pe tema asta. te-am uns cu alifiile mele si acela a fost momentul in care am simtit ca te cucerisem. de fapt nu eu, ci crema cu SPF 50, despre care nu mai auzisei in viata ta, ti-a schimbat existenta mai mult decat am facut-o eu. ma rasfat, ai dreptate. lipseau hohotele in paragraful despre ziua 16. asa, eram in locul acela desprins din cartile cu basme, cand ai descoperit ca eu cunosc toate locurile magice din tara mea, si din alte cateva tari pe unde am zburat candva. ti-am vorbit despre caramel sarat, despre smochine cu branzeturi si prosciutto, despre tiramisu, despre burrata, despre affogato, despre unt de arahide, despre papanasi, si despre multe altele care legau zilele intre ele. verdele este o culoare afrodisiaca, altfel nu am o explicatie stiintifica pentru imbratisarea continua care devenisem. ti-am spus ca esti nebun pentru ca nu mai intalnisem pe cineva cu care sa dau buzna pe terasele unor case, in care sa ma plimb cu lejeritatea omului care o construise cu mana lui si avea dreptul sa se comporte ca un proprietar pe mosia sa, daramite sa stea cum l-a lasat dumnezeu in ziua dintai. am selectat cateva poze pe care le-am aratat altora si am ras pentru ca doar noi stiam cum aratau cele dinainte si dupa. dinainte si dupa pielea sarata si rosie ca racul.</p><p style="text-align: justify;">nu stiu de ce, prima zi care mi-a venit in minte este 1 septembrie. nu mi-as fi imaginat un astfel de septembrie, asa cum nu mi-as fi imaginat ca la miezul noptii cineva o sa imi puna temporizator si o sa arunce cu confetti-uri in varful patului. rad si acum la gandul ca doar noi stim ce confetti-uri erau si cum au disparut ca prin minune la finalul celor trei zile. ca in melodia care a intrat cu functia shuffle pe drum we got three days to feel each other, we got three days to sing this song. atunci a fost momentul in care am realizat ca nebunia noastra, de fapt nebunia in general, dureaza 4 saptamani, apoi intervine ceea ce specialistii numesc viata de cuplu, in care am intrat si noi fara sa vrem, in firescul zilelor, dar m-am luptat cu fiecare colt din corpul meu sa fim departe de firescul altora. as vrea sa cred ca am razbit, uitandu-ma inapoi, ne-a iesit exemplar. intr-una dintre acele nopti, mi-ai spus din nou ca sunt nebuna, a treizecisipatra oara cand o faceai. normal ca eram, doar iti puneam de cateva ori pe zi aceeasi intrebare, singura pe care o cunosteam in limba ta ciudata si intortocheata. tu radeai in hohote, iar mie imi placea sa aud doar asta. am uitat de mare, de valurile virginiei woolf, de toate lucrurile alea pamantesti din carti, devenisem un hohot de ras. si o mana de confetti-uri aruncate la intamplare prin diverse paturi.</p><p style="text-align: justify;">nu stiu de ce, prima zi care mi-a venit in minte este a cincizeci si ceva. se implineau curand doua luni, dar cine statea sa le numere, alergau ca nebunele de colo-colo, mai ceva ca masina noastra pe serpentinele de la cheia. am zis a noastra, iarta-ma! a mea. tu nici nu erai in ziua cincizeci si ceva, tu ai ramas acolo, acasa la mine, iar eu m-am dus in tara care avea sa devina acasa pentru tine. ce intortocheata este povestea asta, nu e de mirare ca o intelegem doar noi! a, nici tu nu o intelegi, functia translate din google o transforma intr-un fel de pizza cu sushi, urmata de inghetata cu caramel sarat. in ziua aceea aveam o rochie alba si pielea arsa de soare, nu purtasem sutien, dar nici nu avea cine sa stie. mi-ar fi placut sa stii tu, de aceea ti-am trimis poza. ai zambit, rasul tau devenise mai retinut. nici nu era cazul sa razi, doar aveam sa nu ne mai vedem vreodata si trebuia sa aratam cat suntem de tristi. invarteam de volan si priveam in gol, rememoram zile si ma simteam intr-o usoara stare de meditatie, cand am primit scrisoarea ta electronica. mi-a citit-o altcineva cu voce tare, eu miscam cercul ala din maini si plangeam. deci despre asta era vorba in dragostea de soarta pe care o propovaduiai si pe care ti-ai scrijelit-o pe piele? despre puterea de a lasa oameni in urma si a merge mai departe cu recunostinta ca i-ai cunoscut? despre puterea de a lasa in urma oameni pe care ii iubesti cu gandul ca ei nu vor disparea de fapt niciodata? despre bucuria cu care privesti momentul prezent, fara sa te uiti inapoi si fara sa te intrebi ce te asteapta inainte? despre felul in care oameni care apar intamplator in viata noastra ne schimba si lasa urme adanci in ceea ce devenim? atat de mult traiesc cuvintele alea in pielea mea, incat uneori ma gandesc ca aceasta este de fapt explicatia pentru care de cativa ani incoace tristetile mele sunt mici. in jurul meu, inauntrul meu, in afara mea, este doar recunostinta pe care o am pentru oameni si povesti, pentru oameni ca nimeni altii, pentru povesti care trebuie sa fie scrise, dar pe care oricum le vom intelege doar noi. functia translate din google o sa transforme povestea asta in ceva de nedeslusit pe limba ta, dar daca vreodata o vei traduce, as vrea sa intelegi din ea doar fraza din a douazecisicincea zi de dupa tine: <i>gheata neteda nu este un paradis doar pentru cei care stiu sa danseze, ci si pentru cei care poarta tocuri cu fuste mulate, in timp ce beau bere fara alcool.</i></p><p style="text-align: justify;"><i>geschwister, cata</i></p><p style="text-align: justify;">(hohote de ras, va urma)</p><div style="text-align: justify;"><br /></div>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-47992661638165308092020-05-12T23:51:00.002+03:002020-05-13T17:17:58.922+03:00cateva ganduri izolate<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3Fo5oNNcUvS7GDgNTXPdpz_RvXLMchzBCeXzbC5U9YejHPPEmfVFaVhq8EsxANE4D_brC7P0e-NWziivAQZhckIY5CSMnCB-XMXq7Em1q_eXfkcRZFag2lsz08DObMgyVSPo9V-0pOwk/s1600/IMG_6800.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3Fo5oNNcUvS7GDgNTXPdpz_RvXLMchzBCeXzbC5U9YejHPPEmfVFaVhq8EsxANE4D_brC7P0e-NWziivAQZhckIY5CSMnCB-XMXq7Em1q_eXfkcRZFag2lsz08DObMgyVSPo9V-0pOwk/s640/IMG_6800.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
m-am trezit cu gandul sa rememorez ce am visat. mi-am tras patura peste cap, am facut din nou intuneric in universul meu si am inceput sa retraiesc noaptea aia. </div>
<a name='more'></a>era decembrie, trecut de 4 dimineata, oprisem la shaorma la mihalache pentru ca iti era pofta, ai ras cand am zis ca vreau fara sosuri si carne, am mers mai departe pe jos, era ceata, imi era frig, dar as fi vrut ca drumul ala sa tina sute de km, sa fim doar noi doi, sa ne povestim vietile, am oprit la mega cu gandul sa prelungesc timpul, am mancat croissant 7 days, de cand nu mai mancasem, ti-am zis ca mi-e pofta, am mintit, asteapta-ma, erai inca acolo. apoi dintr-odata ai zis ca pleci, te-am lasat, as fi vrut, dar nu ai fi putut.<br />
<div style="text-align: justify;">
stau in continuare sub patura si imi dau seama ca nu asta fusese visul, inchisesem ochii si imi amintisem ce se intamplase ultima data cand ne-am vazut doar noi doi. asa, visul. se facea ca iti dadusei demisia si venisei sa imi spui ca pleci sa lucrezi pentru crucea rosie, voiai ca viata ta sa capete un sens, nu te mai regaseai in ceea ce te inconjoara. te-am luat in brate sau m-ai luat tu, nu mai tin minte, dar simt si acum imbratisarea ca din miezul pamanului. dintr-odata ma uit la tine, erai imbracat elegant, purtai cravata si costum, nu cred ca te-am vazut vreodata in costum, ma uit apoi la mine, eram si eu in costum, dar de baie, alb cu dungi galbene, parca venisem o fuga de la ischia sa te salut, cand de fapt eram in curtea interioara a unei cladiri foarte vechi, nu stiu cum am observat ca ii faceai semn cuiva sa coboare, unei fete, oare de ce aveai nevoie de ea, apoi am realizat ca era un pretext ca sa poti scapa, deci eu te imbratisasem, m-am tras dintr-odata de langa tine, sper sa nu mai faci niciodata pe cineva sa sufere, si m-am trezit. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaBmTUtTBYn9532C8ZYSPzNMYc8fcOcMP09af5uWdKLy3VIV8fF8LD44I3BCCmKi6EkndcehCWBCxMGyc6bohMRmiP2NGWI0P0EbkZDTkTfw5JlTQxRIsKGEvEnJQxI5VLSTovY1WJjS8/s1600/IMG_6797.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaBmTUtTBYn9532C8ZYSPzNMYc8fcOcMP09af5uWdKLy3VIV8fF8LD44I3BCCmKi6EkndcehCWBCxMGyc6bohMRmiP2NGWI0P0EbkZDTkTfw5JlTQxRIsKGEvEnJQxI5VLSTovY1WJjS8/s640/IMG_6797.jpg" width="480" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
intamplator sau nu, asta a fost singurul vis si gand despre viata mea dinainte de inceputul lui martie. m-am izolat si traiesc intr-un loc si intr-un ritm la care nu as fi sperat acum cateva luni. nu mai alerg. nu mai fac si desfac bagaje. nu mai traiesc cu gandul ca ratez ceva. ca lumea se misca si eu stau pe loc, asa ca trebuie sa ma misc si mai repede. nu ma mai machiez, nu mai port tocuri, cercei, nu ma mai dau cu uleiuri de par, nu ma mai duc la coafor, am grija de mine si parca grija asta e cea primordiala. afara este un cer infinit si ma orientez dupa cum vin zilele. o rutina noua, care imi aminteste de copilarie. cea mai mare bucurie a mea era sa dormim la tara, sa ma spal la lighean, sa ma joc cu luiza de-a sirenele, cand de fapt erau doar pufi de gaina pe care ii fluturam incet in balta din spatele gradinii, sa ma prefac ca am parul lung si sa port pantaloni pe cap, carora le impleteam un crac peste celalalt, sa ma trezesc dimineata sub plapuma grea care imi apasa tot corpul meu mic, cu gandul ca ouale prajite cu branza sunt deja in tigaie si ma asteapta pe masa din bucatarie, in fata sobei. sa culegem flori de pe deal, sa coboram cu bratele pline, sa improvizam vaze din borcane, sticle de plastic taiate, sa ma joc cu gainile, cainii vecinilor, sa imi doresc un caine al nostru, sa treaca zilele cu gandul ca sunt cele mai frumoase, sa mergem la biserica, sa trecem pe la mamaia si tataia care aveau aceeasi cruce cu aceleasi versuri invatate pe de rost, sa ne prefacem ca viata aia simpla era viata noastra pentru cat mai mult timp.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVBJ2EGtgIJmvPjTdaudZj72uZpgiIrYfEybMKqMFd_AFuT24YrKuRblae_ySMqCZ1ipHiBiPgqY4ZqUQLIW8wzjnGJzvQR7vGjC6MPyGuTKSsFRfZp3uSfreI07eFoNjARjd_v8OFR9w/s1600/IMG_6792.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVBJ2EGtgIJmvPjTdaudZj72uZpgiIrYfEybMKqMFd_AFuT24YrKuRblae_ySMqCZ1ipHiBiPgqY4ZqUQLIW8wzjnGJzvQR7vGjC6MPyGuTKSsFRfZp3uSfreI07eFoNjARjd_v8OFR9w/s640/IMG_6792.jpg" width="480" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
cum am ajuns de la visul nostru la viata simpla de la tara? probabil s-au amestecat in borcanul lucrurilor imposibile, si uite ca unul dintre ele chiar s-a intamplat. cine ar fi crezut ca o sa traiesc din nou in ritmul asta, ca o sa vina zile atat de linistite, ca o sa termin programul de birou si o sa plec pe dealuri sa culeg flori, ca o sa aud cocosul cantand la 2 dimineata si o sa ne amuzam ca e pe un alt fus orar, ca o sa astept sa infloreasca socul sa facem sirop, sau ca o sa ma trezesc dimineata fara sa ma gandesc ca am bagaje de facut? din cand in cand ma mai intreaba cineva daca ma plictisesc sau daca imi lipseste ceva. nu, nu. daca ma simt singura. singura? as fi vrut sa zambesc ironic si sa ii povestesc ce mi s-a intamplat aseara, dar oamenii nu mai au timp sa asculte povesti. am urcat dealul pana sus, unde vazusem in timpul altor plimbari o casuta. am luat pietre in buzunare, deja m-am obisnuit ca pot sa apara caini mari si e bine sa fim pregatiti, mai ales acolo sus, unde nu stiu ce ne asteapta. o frumusete dincolo de cuvinte, dealuri pline de vita-de-vie, un fel de umbria vazuta de mine intr-un octombrie demult apus, o liniste neasteptata, un verde crud, o casa mai mare cu antena telekom langa casuta mica, un latrat de caine, se aude ca e mare, sa fim pregatiti, un om cara in spinare un toiag, de care atarnau doua plase mari de cumparaturi. buna ziua, buna ziua, stati aici, stau aici de 15 ani singur, singur??, nu va este teama, teama??, am cainele in tarc si latra daca vine cineva, ies imediat afara noaptea, au incercat sa ma fure, mi-au legat clanta sa nu ies, dar nu aveam catel atunci, nu ma avertiza nimeni, nu e greu iarna, nu, e mai usor ca nu am de lucru, stau numai in casa, ma odihnesc, acum muncesc continuu dealul asta, a cumparat un doctor de la bucuresti tot, vine din cand in cand, ma bucur ca am dat de dumneavoastra, si eu ma bucur ca ati venit, mai urcati inapoi cand se coc strugurii sa va dau, venim mai repede, veniti, luati si flori, culegeti tot, ce sa fac eu cu ele, ce mai e pe jos, pai nu coborati, nu am mai coborat de un an si ceva pana acolo, de unde veniti cu plasele, de aici din vale, imi cumpara cineva paine si mancare, acolo, asa departe???, departe, nu e departe, vi se pare. pun mana la ochi sa imi dau seama daca e mai aproape, dar ne raportam la distante diferite. se intoarce cu spatele, asaza toiagul in spate si pleaca. ma uit dupa el cu lacrimi in ochi. cobor dealul in tacere, cu ochii la casuta de sus, cu gandul la existenta lui, la singuratatea apasatoare, la sarbatori, la zile de nastere, la toate cate se pot intampla intr-o liniste absoluta, unde nebunia aparuta din martie incoace nu a adus nicio schimbare, nicio trasarire, niciun suflu diferit. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHXAFmXSNVpwKaL6eShm4SZ6bIvC4IJSOVUWsQZ1ZX_kufI5gKWlFFd3mzGgU6wstxbV4Z8-nua_ULO44XtyGYeDY0-J6cidSzTV-wMq1gGuqmu4-R4ZWqtAGMkfjrRm2sSj9GMS-Cd6s/s1600/IMG_6794.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHXAFmXSNVpwKaL6eShm4SZ6bIvC4IJSOVUWsQZ1ZX_kufI5gKWlFFd3mzGgU6wstxbV4Z8-nua_ULO44XtyGYeDY0-J6cidSzTV-wMq1gGuqmu4-R4ZWqtAGMkfjrRm2sSj9GMS-Cd6s/s640/IMG_6794.jpg" width="480" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3SGQopGPij2qUbTaB8cswDjbNX8PmoR2R9Mses_BUw2ySwc78rUrk4TET_ekyAp-DvCOG42h_EwJqOQqxR8UzcwlW5mz7akWGKEj4vvG3ot-zGF9hmYmkgara8SYUp5CiZ0qU8u5Nql4/s1600/IMG_6787.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3SGQopGPij2qUbTaB8cswDjbNX8PmoR2R9Mses_BUw2ySwc78rUrk4TET_ekyAp-DvCOG42h_EwJqOQqxR8UzcwlW5mz7akWGKEj4vvG3ot-zGF9hmYmkgara8SYUp5CiZ0qU8u5Nql4/s640/IMG_6787.jpg" width="480" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
cum am ajuns de la visul nostru la omul din varful dealului? nu mai tin minte, poate e doar puntea intre lumea dinainte si cea de acum. daca rascolesc imaginile, o fac doar sa imi limpezesc gandurile. in seara asta in timp ce cautam o incheiere pentru povestea asta, de undeva, de departe, se auzea un sunet de trompeta care canta je ne regrette rien. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-59594484059753449552020-04-12T23:15:00.003+03:002020-04-12T23:31:52.803+03:00sunt bine, mama!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKfxK8p3KXLK4PaGwI-rJwu-XEo067EB-Lt-gN7mJmMJVPwJsvm_5Z8cAqj21TtucCUBmi9uzPKAYBRhZAI8rOnIZkLoIayzfwQ4QrmHaUMTs1Oli_1OyP7preVD8wcJdZFhDB8XNdT68/s1600/IMG_5505.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1578" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKfxK8p3KXLK4PaGwI-rJwu-XEo067EB-Lt-gN7mJmMJVPwJsvm_5Z8cAqj21TtucCUBmi9uzPKAYBRhZAI8rOnIZkLoIayzfwQ4QrmHaUMTs1Oli_1OyP7preVD8wcJdZFhDB8XNdT68/s640/IMG_5505.jpg" width="630" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
dupa mai bine de 3 ore terminasem de spalat toate geamurile, orice suprafata din casa in care ma reflectam, orice colt neatins, care pana acum nu m-ar fi deranjat catusi de putin si nici nu m-as fi gandit sa ma contorsionez ca sa ajung pana acolo.</div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
ma intind peste pervaz si il vad pe vecinul de la zece cu catelusa obeza, se chinuie sa o mute de colo-colo, aude zgomot, se uita sus, nu cred ca m-a recunoscut, dar el mereu imi vorbeste frumos, ma intreaba ce mai faceti domnisoara, asa ca il salut de sus, ce mai faceti, ce sa facem, ies cu fata asta ca tare greu se mai misca, mereu repeta aceeasi poveste, ma mir de sus, ma intreaba ce fac, stau inchisa, oare cat mai trebuie sa stam inchisi, dau din mana semn ca mult si bine, sanatate, la fel si dvs. mut scaune, mese, improvizez colturi, aduc flori din bucatarie pe balcon, arunc o perna colorata pe fotoliu, cand te gandesti ca voiam sa scap de el pe motiv ca nu am timp sa stau in casa sa ma bucur si acum a devenit oaza mea de soare si culoare. m-am obisnuit cu locul meu, nu am avut cine stie ce ganduri revelatoare in luna asta de cand stau acasa, doar am descoperit cu placere ca sunt o persoana extroverta cu o latura introverta neexploatata pana acum. nu pot sa spun ca apreciez mai mult viata pe care o aveam pentru ca o apreciam si inainte, imi lipsesc oamenii dragi, dar imi lipseau si cand nu ii vedeam o saptamana sau doua, pentru ca imi erau dragi si inainte, imi dozez dorul in bucati mici ca atunci cand devine de nesuportat sa ies din casa si sa ii cuprind pe toti intr-o imbratisare sub care te frangi de bucurie, nu ma plictisesc pentru ca nici inainte nu ma plictiseam cu mine, si din cand in cand ma trezesc in miez de noapte scriind povesti in gand. aseara pe la trei scriam din nou, am tot sters in mintea mea, am asternut iar alte ganduri unele peste altele, iar acum dupa ce am imprastiat florile prin cate o camera, am venit sa o rescriu de-adevaratelea. </div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>draga mea,</i></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<i>maine e ziua ta cu nume de floare si noi ne-am vazut deja cu video ca in fiecare seara. ma linisteste ca va stiu bine pe toti trei, ma bucura atat de tare ca sunteti trei, mi-ai povestit ca ai croit masti, pentru tata, pentru altii, si imi raspund singura de ce atunci cand a inceput toata nebunia asta m-am gandit intai ce as putea sa fac pentru cei din jur. povestim putin despre tot raul care ne inconjoara, iti spun doar ce mi-ar placea si mie sa aud, iar tu ai inteles ca eu am facut sa imi fie bine si traiesti bucurandu-te de micro-mediul pe care l-ai creat in jurul tau. azi-noapte pe la trei, cand scriam povestea asta in gand, am realizat ca eu sunt bine datorita tie. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie nu ma plang de zilele astea pentru ca apreciez ceea ce am, rememorez si ma bucur de toate avioanele inzecit, sunt recunoscatoare cu adevarat pentru ceea ce a fost si ce o sa vina.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie ma bucur de casa asta ca de cea mai frumoasa de pe pamant, o ingrijesc, o aranjez, mut imaginile de pe pereti, apoi iar pe jos, pana mi se pare ca au ajuns in locul care le era destinat sa ma bucure.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie ma trezesc dimineata, ma aranjez, imi prind parul, ma dau cu parfum, imi pun cerceii cu flori, scot pijamalele cand ma ridic din pat, ma imbrac frumos, transform papucii de strada in papuci de casa, ma primenesc cand am o sedinta de parca m-ar vedea cineva, ma uit in oglinda, ma vad eu si e bine. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie intind salteaua de yoga in fiecare zi si o strang la loc cand se incheie clasa, i-am gasit in sfarsit un loc al ei.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie m-am apucat sa predau italiana, am invatat sa ma joc cu ceea ce imi place si stau seara cu orele sa pregatesc lectiile, apoi uit sa ma pregatesc pe mine si improvizez discursuri, cu emotiile alea despre care am tot povestit, ca altfel nu as fi fost eu. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie m-am apucat sa invat germana, imi contorsionez limba in fel si chip si mi se pare ca am inceput sa explorez un teritoriu atat de greu, incat si eu ma mir de indrazneala asta. nu am limite, dar nici asteptari, poate de aici bucuria. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie mi-am comandat flori, dar tot datorita tie nu am mai avut rabdare si am iesit din casa pe motiv de activitate fizica si am smuls cateva fire de liliac dintr-o gradina. ti-am zis ca atarnau spre strada, dar am omis sa iti spun ca gradina era a bisericii. te amuzi tu altadata.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie intind aluaturi pe masa, oua in boluri, condimente, ingrediente, astept cu emotie, ma bucur de fiecare portie, incerc lucruri noi, imi fac poftele, invat, gresesc, nu prea arunc, stii ca nu imi place, ma prefac ca au gust, sigur nu gustul ala de demult, nu ma opresc din gresit si din explorat. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie am lumea mea inchisa intr-o casa mica, dar care este de fapt o lume atat de mare pentru ca uneori cuprinde oameni din trei-patru tari odata. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie stiu ca oamenii reactioneaza diferit la vremurile pe care le traim, povestim doar noi doua despre asta.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie fac in continuare bucurii oamenilor dragi, cartile mele postale se plimba prin toata lumea, poeziile, mesajele vocale, feliile de pizza, florile, pachetele, cadourile, zambetele, multumesc-urile, pentru ce, pentru putin, pentru ce, pentru nimic, pentru ce, cu drag, intotdeauna.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie apreciez la fel de mult cum apreciam si inainte. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie spun mi-e dor, imi lipsesti, esti un om deosebit, bun, felicitari, bravo, ma gandesc la tine. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie de doua saptamani nu am mai deschis televizorul, era oricum inchis de luni de zile, citesc stiri rar si alea povestite de pe la prieteni. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie am inventat gluma daca ne scot astia din carantina, pe mine mai lasati-ma putin inauntru. oricum ai promis ca ma anunti tu cand se termina.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie ma vad cu fetele in fiecare vineri si ne imbracam frumos, sau ne dam cu ruj, sau ne punem cercei colorati, sau bem impreuna si ultima data am crezut ca sunt cu mine aici in sufragerie, de aia se facuse tarziu si nu imi venea sa mai inchid, ci sa le imbratisez si sa ne inghesuim una intr-alta pe canapea la povesti.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie inventez povesti, dar nu mai plang dupa alea care se incheie, noaptea imi pun o melodie, iar dimineata ma trezesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie iubesc in continuare aceeasi poveste de ani, am nevoie de un echilibru in viata mea. tot datorita tie stie si el, toti oamenii trebuie sa afle ca sunt iubiti si nu toti oamenii trebuie sa te iubeasca. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>datorita tie imi documentez zilele si am scris in minte azi-noapte randurile astea. de fapt, nu fac niciunul dintre lucrurile astea datorita tie, cum am tot spus. le fac datorita mie si pentru cea mai importanta persoana cu care imi petrec izolarea asta. doar ca datorita tie am invatat cum sa fac sa imi fie bine la mii de metri deasupra pamantului, la 8.000 km departare, inconjurata de oameni dragi, oameni noi, sau singura la masa alba din mijlocul celor catorva mp.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>ce voiam de fapt sa iti spun cand am inceput povestea asta? la multi ani de ziua cu nume de floare!</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>sunt bine, mama!</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>cu drag,</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>c</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-61831936392012223422020-03-23T23:38:00.002+02:002020-10-25T21:57:07.790+02:00l’amore ai tempi del coronavirus <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9PJL7VUEug3Bav3Bfgmb9tb4C6GQFT6I3mj1leN6BFTlaRoja6Q0c7DWAYl7hfF_ZHwmVjkyu6WQovLY2iGat8Y_aujEXaOH7asjS_p0B3k9gmHTpbxob-FcZSrRSG9R8P7P1MXioYPg/s1600/d37ee2cf-03b4.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="419" data-original-width="469" height="570" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9PJL7VUEug3Bav3Bfgmb9tb4C6GQFT6I3mj1leN6BFTlaRoja6Q0c7DWAYl7hfF_ZHwmVjkyu6WQovLY2iGat8Y_aujEXaOH7asjS_p0B3k9gmHTpbxob-FcZSrRSG9R8P7P1MXioYPg/s640/d37ee2cf-03b4.jpg" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
stau la usa si ascult zgomotele clantelor. pandesc cateva minute pana se opresc din scartait si ma simt in siguranta sa ies. cobor pe scari, am adidasii roz, haina noua de la cos, mi-am prins parul si m-am dat cu lolita lempicka. </div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
ma simt pregatita pentru ceea ce urmeaza, am asteptat demult momentul asta. chicotesc cand ma gandesc, telefonul vibreaza de multe ori in buzunar, dar rezist tentatiei de a-l scoate. am oricum doua sacose de carton in mana si sunt atenta la tot ce ma inconjoara. ma sperie pisica de la iesirea din bloc, pe strada nu este nimeni, imi vad mai departe de drum. in parc doi oameni isi plimba cateii, pe o alee este intuneric, ma inghesui printre copaci si simt miros de iarba proaspat tunsa. traversez parcul, intru intentionat intr-o balta, face un zgomot care imi aminteste de mine la o alta varsta, las gandul sa isi urmeze cursul firesc, reduc viteza pasilor, iar intr-un final ajung pe partea opusa blocului meu. ma opresc sa treaca un baiat pe bicicleta, imi multumeste, apoi pasesc bucuroasa in fata celor trei tomberoane de gunoi pentru reciclarea selectiva, motivul pentru care am iesit din casa dupa cinci zile, pentru care am pus adidasii roz, parfumul meu preferat dintotdeauna si haina noua. zambesc, dar nu e zambetul meu din alte zile. este cel descoperit in urma cu cinci zile cand am primit recomandarea de a ramane acasa pentru o perioada nedeterminata, este un zambet domolit, nu l-am cunoscut pana acum.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
era finalul lunii februarie cand am vorbit prima data despre virusul de care auzisem pe la inceputul anului, l-am intrebat cum e atmosfera in cel mai frumos oras din lume, mi-a spus ca nu a ajuns panica la ei, lumea cumpara mai mult din supermarket-uri, dar in rest se bucura de cinele cu prietenii, de multe pahare cu vin, carbonara si tiramisu, il pun sa mi le descrie, sa imi povesteasca din nou despre sudul in care s-a nascut, imi trimitea poze, ne bucuram amandoi de viata fiecaruia, a mea ii era necunoscuta, de aici si curiozitatea mai mare. pozam apusul, cladirea de birouri, rochia mea in lift, fusta in pliuri pe banca din parc, bretonul mult prea scurt, fata mea trista cand am ajuns acasa, ma incuraja, ii ceream poze cu orasul, imi trimitea cu el, orasul, vreau sa vad orasul, imi aminteam de toate locurile pe care le stiu cu ochii inchisi, abia te-ai intors, stiu, dar nu as mai fi plecat, hai inapoi, nu pot acum, la noi sunt speriati cu virusul, nu ne mai lasa sa plecam, hai tu, hai ca vedem, mai arata-mi orasul, doamne, ce atmosfera, cum freamata de viata, ce prostii zic astia la televizor, o sun pe vara-mea sa ii spun sa nu isi faca griji, lumea isi urmeaza cursul cu aceeasi bucurie caracteristica, imi sun o prietena, vorbim pe limba ei, ma linisteste, este totul in regula acolo, trec de unirii si decid sa o iau pe jos spre casa si sa pozez tot ce imi place in jur. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
ma suna seara, ne vedem, ce departe esti, ce departe esti si tu, insista din nou cu hai aici, ii explic, ii spun ca lui nu ii interzice nimeni, hai, imi spune bine, facem o nebunie, vin weekendul asta, nu pot, sunt plecata in vacanta, ai uitat, a uitat, atunci hai ca mai vedem, vreau neaparat, vrea si el, ce greu este sa fii acolo si eu aici, tu acolo in orasul meu, cel mai frumos din lume, ce dor imi este, ii aud vocea, cuvintele, vorbim pe limba lui si mi se pare ca este cu mine in camera, de fapt nu, ca sunt eu acolo, ca ne rasfatam in perne colorate, ca ne trezim dimineata si mergem la bar sa bem o cafea pe fuga, apoi sa facem piata, ca sa pregatim la pranz pasta e ceci si sa ne plimbam cu scuterul electric pana la parcul savello. ne imbratisam virtual si ne incurajam amandoi ca avem tot timpul din lume, ca panica o sa treaca repede, oricum toata lumea exagereaza, adorm cu gandul ca ne vedem in curand.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
inceputul lunii martie, povestile se schimba, lumea devine din ce in ce mai speriata, pleaca, se intoarce, nici el nu stie ce se intampla, il simt nelinistit, nu insist, apoi un mesaj vocal, sunt toti inchisi in casa, nu mai pot iesi decat pentru cumparaturi si farmacie, trebuie sa ramana izolati. izolati, cat de izolati? si biletele de avion, planurile, imbratisarile, cafelele, pastele, locurile noi, locurile tale, locurile mele, cum ramane cu ele? o sa treaca repede, dar mai e atat de mult pana la finalul lui martie, imi spune sa ma bucur, esti libera sa iesi, imi cere poze, ma simt ca un om care ii trimite unui prizonier inchis pe viata o gura de aer, o poza cu o padure plina de verde, cu literele ciclop la apus, cu libraria carturesti plina de oameni in cautarea unui cadou pentru 8 martie, ii explic ce inseamna martisorul, facem lectii de pronuntie, ii iese bine, poate sa imi spuna corect pe nume, apoi vine vacanta, descopar orasul nou, acel oras nou care mi-a dat lumea peste cap, orasul meu, acolo unde mi-ar placea sa traiesc, cum acolo, pai nu aici, nu era aici cel mai frumos oras din lume, ii arat casele, oamenii, cum sunt imbracati, ma regasesc in tot ceea ce ma inconjoara, ii povestesc ca e o alta atmosfera, un alt gen de fascinatie, cea a civilizatiei, a perfectiunii, a lucrului facut fara repros, se incrunta, vorbim mai putin, il simt, ma simte, imi pare atat de rau ca e inchis, imi imaginez ca trebuie sa fie o senzatie urata, sa renunti la viata ta, nici nu imi pot imagina, eu mai am multe bilete de avion in portofelul virtual, ce bine ca la noi totusi nu a ajuns isteria virusului asta, ma intorc acasa cu capul naucit de atata frumusete, e bine totusi si acasa, mai trec cateva zile, apoi aflu vestea, ne vor inchide, de fapt ne recomanda sa stam inchisi, situatia nu mai e colorata, e gri, spre neagra, luati laptopurile, strang biscuitii, fructele, dar cand ne intoarcem, nu se stie, oare ce o sa faci tu singura. chiar, oare ce o sa fac eu singura, si biletele mele de avion?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
suntem amandoi captivi intr-un ecran, isi da tricoul jos si incepe sa faca glume, inca radem pe tema asta, ma prostesc, imi spune lucruri frumoase, suna asa diferit cand le spune el, au melodicitatea altor vremuri, pentru mine orice ar zice, as intelege baby, un bacio senza fine sulla bocca/ la buccia di limone nella bocca / potremmo andare fino al parco a piedi / oppure andare al cinema non credi?, zambeste, dar mi se pare preocupat, il intreb, imi spune ca il nelinisteste situatia actuala, ca suntem inchisi si departe, stiu, e greu, ma intreaba de unde am atata energie, nici eu nu stiu, dar mi-e bine, chiar mi-e foarte bine, ma adaptez unui alt ritm, poate chiar aveam nevoie de asta, el nu, vreau sa fii aici, oricum si daca eram in aceeasi tara, am fi ramas captivi intr-un ecran, nu, erai aici cu mine, erai nevoia mea de baza. imi dau lacrimile, dar ma abtin, rad fals cu gura pana la urechi, ca o proasta, ii spun ca o sa scriem impreuna o poveste dupa ce scapam de aici, o sa fie o adaptare si se va numi l’amore ai tempi del coronavirus. zambeste, imbratisarea virtuala, nu stiu de ce, dar nu adorm pana la 3. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
mi-e bine, chiar mi-e bine. poate ca am obosit fara sa imi dau seama, aveam nevoie de o pauza, poate zecile de bilete de avion de anul trecut m-au prins intr-un ritm prea alert, rucsacuri aruncate unele peste altele, truse pline de produse de voiaj sub 100ml, cine programate in fiecare seara, iesiri cu prietenii, weekend-uri pe fuga, franturi prinse din conversatii, tari, oameni noi, mereu oameni noi, vacante mici, multe, inghesuite, adevarata mea fericire, cea care ma cheama mereu la drum. intr-o noapte m-am gandit cum ar fi daca as ramane, daca nu as mai pleca luna asta, apoi mi-a scris ea hai vino, am zis vin, apoi un alt oras nou, si altul, si altul, si tot asa, pana cand am ramas cu bilete de avion nefolosite. e trecut de miezul noptii, citesc serotonina a lui houellebecq, nu stie despre el, ii povestesc ca are un mod brutal de a descrie viata, dragostea si sexul, ca se intrepatrund, ii traduc un paragraf, i se pare pornografic, pai este, dar e realist, il simt, ma simte, hai spune-mi, e dificil cu viata asta noua, inchis, nu avem sanse, cel putin nu in ritmul asta, ne-au prins intr-un ecran, din care rochia nu reuseste sa transmita mirosul parfumului, pastele nu au gust doar cand te uiti la ele prin telefon, nici sarutul nu e acelasi cand lipesti buzele de ceva rece, care are si miros de spirt, intelegi, inteleg, e greu, totul e greu, cand o sa se termine, nu stiu, nimeni nu stie, poate o sa fie mai rau, ce vrei sa iti spun, sigur o sa fie si mai rau, asta nu e raul meu cel mai mare, dar nu mai poate, de ce povestea asta nu a avut un alt timing, ii spun ca nu vin dupa el, nu as fi venit nici daca as fi putut, nu mai alerg demult dupa oameni, ma lasi sa plec asa, da, du-te, mie mi-e bine. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
stau singura in 52mp, ma trezesc dimineata pentru lectia de yoga, ma aranjez, ma dau cu lolita, imi pun papucii fuchsia in locul celor de casa, ma pierd in mailuri, texte, video-call-uri, imi sun prietenii si le pun muzica vesela, dansez pentru ei, le recit ultimele sonete inchipuite ale lui shakespeare in traducere imaginara de vasile voiculescu, le traduc blaga in italiana, ii invat pe ai mei cum sa nu iasa din casa, imi cumpar bilete online la teatru, schimb biletele si planurile, citesc ce apucam inainte sa fac doar in avioane, imi gatesc prajituri, trimit carti postale in toata lumea asta mare, vorbesc cu australia, germania, italia, belgia, austria, franta, anglia si toate tarile unde sunt imprastiati oamenii dragi, suntem toti inchisi in casele noastre, departe, unii singuri, altii cu cei dragi, sau mai putin dragi, cu pisici, cu caini, cu drame, cu lacrimi, captivi intr-un ecran, dependenti de un mesaj, de oameni, sau independenti, asa cum ma simt eu acum. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
inchisa si libera. libera sa nu imi planific ziua de maine. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-50449698291411677202020-02-28T18:13:00.000+02:002020-02-28T18:40:22.206+02:00Sfantul Valentin nu mai e sfant (3)<br />
<div class="MsoNormal">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<img alt="Imagini pentru angels tumblr" src="https://66.media.tumblr.com/8a20572e2a578792e333af58d19663f6/94db1647a3ea9d56-5e/s640x960/c6ac96e0a385335a53a3a4cce6b8da47015143e2.jpg" /><span style="font-family: "arial" , sans-serif;">numele meu e Valentin
si m-am decis sa ii spun actualei mele iubite ca sunt indragostit de Catrinel.
as vrea sa o pregatesc inainte, sa inteleaga din atitudinea mea ca relatia
noastra nu mai merge, sau sa isi dea seama singura ca isi doreste altceva.</span></div>
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"></span><br />
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;">as
vrea sa inteleaga fara ca eu sa ii spun franc, privind-o in ochi, vazand-o cum
mijeste privirea spre mine, cum ma intreaba poftim, ce ai spus, cum incepe sa
planga, plansul ala sfasietor de fiara careia ii iei puiul de langa ea, viata insasi,
fara sa o vad cum se pravaleste pe canapea, cum arunca pernele prin casa, cum
urla, urletul ala care nu o sa imi mai iasa niciodata din timpane, care o sa ma
faca sa regret, care o sa ma oblige sa ma intorc, dar nu mai vreau sa ma
intorc, decizia e luata demult. de ani, in care nu mai suntem fericiti, mimam
aceasta viata de cuplu perfect, barfim cunoscuti singuri, cand visez la ziua
in care o sa ies pe usa propriei mele case, ziua in care imi voi recapata
libertatea de fiinta singura, auto-suficienta. stiu, judecati in continuare
dupa faptul ca sunt indragostit de o colega de birou, ca visez la ziua in care
am iesi noi doi, doar noi doi, la o cina jenant de romantica, intr-un loc ales
de mine dupa ce am rupt internetul in doua cautand locul perfect, o cina la
care ea sa poarte rochia bej, mulata, cu care a venit o singura data la birou,
cred ca s-a rusinat de reactiile provocate pe etajul nostru. daca eram singur,
ala era momentul in care ii trimiteam pe mail o cerere in casatorie, asa o nebunie
pe care as fi putut sa o regret peste cateva zile, dar nu atunci cand frematam
de emotie, in timp ce ridicam ochii din monitor din minut in minut.</span></div>
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;">
<o:p></o:p></span>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;">as pleca
oricum, fara sa am vreo urma de speranta ca as putea sa o iau de la capat cu
altcineva. numai ca sunt prost, slab, in loc sa ma indepartez de ea, dupa
noaptea in care am dansat frenetic cu Catrinel si imi doream sa ma inchid mai
repede in baie singur, am reusit sa ma duc acasa si sa fac sex cu actuala mea
iubita, de parca era sfarsitul lumii. la inceput s-a trezit cu greu din somnul
profund, dar a cedat vazandu-ma atat de determinat sa termin repede ce
incepusem, nu avea sa ma opreasca nimic, as fi insistat cu agresivitate pana ar
fi cedat. de dimineata se invartea totul cu mine, am anuntat ca nu ajung la birou,
ea boscorodea ca e obosita din cauza mea, ca are parul incalcit de cat am
tras-o de coada, ca data viitoare cand ma mai duc in club si ma excita vreo
dansatoare, sa ma inchid mai bine singur in baie. a simtit, dar a gresit
motivul pentru care m-am intors. tranteste usa si pentru prima data ma invaluie
o falsa senzatie de libertate, imi vine sa sar din pat si sa topai ca un nebun
pe </span><i style="font-family: Arial, sans-serif;">the bare necessities of life / will come to you / they'll come to you! / look
for the bare necessities / the simple bare necessities / forget about your
worries and your strife. </i><span style="font-family: "arial" , sans-serif;">nu sunt in stare, ma invart ca intr-un carusel, un
carusel plin de pahare cu rom si de ganduri, intind mana spre telefon si fac o
nefacuta. ii trimit lui catrinel o melodie de pe </span><a href="https://open.spotify.com/track/0qeEE0yWCSKay2Bd9kHktS" style="font-family: Arial, sans-serif;">spotify-ul meu.</a><span style="font-family: "arial" , sans-serif;">
si astept. se face ora pranzului, eu tot in pat, tot asteptand. la 1.12 imi
raspunde “multumesc, faina!”</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;">am simtit ziua
aia ca un bolovan enorm pe care il purtam in spate pe via dolorosa, unde fusesem
cu actuala mea iubita in urma cu cateva luni. actuala, dar avea sa devina fosta
cat de curand, toata ziua mi-am facut planuri, am repetat speech-ul, tonul
vocii, eu, cel care tine discursuri in sali cu zeci de oameni, eu, care conduc
un intreg departament, pentru care sunt un model in ceea ce priveste
lejeritatea si familiaritatea pe care o dau fiecarui discurs, eu, maestrul
bullshit-urilor corporatiste, nu sunt in stare sa construiesc doua fraze pe
care sa le rostesc vehement. cum faceam in facultate cand descoperisem ca si
femeile isi doresc sa faca sex la fel de mult ca barbatii, daca stiai cum sa le
convingi? cum le trimiteam dimineata acasa fara urma de rusine sau regret? cum
uitam sa le pronunt numele a doua zi, cum faceam cand imi dadeau bip sa le sun
si stergeam din memorie numere, conversatii, trupuri intregi de femei? sa fi fost 20-25 sau mai multe. aveam la un moment dat o agenda in care le
scrisesem initialele, dar de cand ma indragostisem de prima tipa in anul 3, am
incetat sa o mai fac. sa ne intoarcem la problema mea, cum fac sa inteleaga
rational, sa fie de acord cu mine, sa plece ea, si nu eu, sau sa accepte macar
sa ramana in casa mea, fara sa faca o scena patetica, scandal, fara sa ma
roage, fara sa imi provoace mila. mi-e draga, mi-e draga dupa atatia ani, as vrea
sa iesim amandoi cu bine din asta, sa inteleaga ca am evoluat diferit, ca ne
dorim alte lucruri de la zile, weekenduri, viata, ca nu e o tragedie, ca sunt
altele mai grave, ca poate cine stie, ne redescoperim peste timp, as vrea sa
las totusi o urma de speranta, in caz ca i-ar fi mai usor.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="font-family: Arial, sans-serif;"><br /></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="font-family: Arial, sans-serif;">nu mai e nimic de redescoperit. </b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;">zilele au curs
normal, chiar saptamanile de dupa, incercam sa pregatesc terenul, relatia cu Catrinel
de la birou se racise considerabil, aproape ma ignora, ceea ce imi provoca un
disconfort fizic, de ganduri nu mai vorbesc ca ma intelegeti. acasa distanta se
crease deja, seara ne suportam reciproc cele doua-trei replici, eu ma inchideam
in birou si citeam, epuizam toate documentarele de pe netflix, filmele proaste,
ea nu stiu, nici nu o intrebam, apoi noapte buna, partea mea, partea ei,
weekendurile la ai ei, ai mei, Ikea, supermarket-uri, si uite asa a trecut
suficient timp cat sa imi fac curaj pentru ce avea sa urmeze. miercuri, ziua in care imi voi fi recapatat libertatea.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;">in timp ce
urcam scarile, repetam in minte discursul invatat pe de rost, stabilisem respiratia
si tonul vocii, deja le gasisem pe cele potrivite. urc, etajul 3, deschid usa,
nici nu era inchisa, doar o imping, dulapul cu oglinzi tot acolo, cuierul, las
rucsacul, si dintr-odata sare cineva pe mine, aproape strangandu-ma cu forta,
in timp ce abia imi mai tineam echilibrul. era ea, aceeasi, strangea ceva in
mana pe care o avea in aer, ma inconjurase cu tot corpul, ma invadase, urla,
canta, nu distingeam ce zice, am inteles la un moment dat ceva ca printr-un
vis, mi s-au inmuiat picioarele si am inceput sa plang in hohote. cea mai
fericita si cea mai trista zi din viata mea aveau sa cada amandoua in acea miercuri.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><br /></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "arial" , sans-serif;">Valentin,
sunt insarcinata! o sa avem copilul pe care ni l-am dorit!</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "arial" , sans-serif;">plangeam
amandoi pe hol, ea cu ochii sclipindu-i de fericire, eu de responsabilitatea
unei alte vieti, una de care nu aveam nevoie, dar singura pe care nu as fi
putut vreodata sa o parasesc.<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif;">numele meu este Valentin si de cateva luni sunt tatal fericit al unui copil perfect si sotul
nefericit al unei casnicii sortite esecului. traiesc pentru ziua aia.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="font-family: Arial, sans-serif;"><br /></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="font-family: Arial, sans-serif;">sfarsit.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-62019466510487641742020-02-17T00:01:00.000+02:002020-02-25T12:35:12.894+02:00Sfantul Valentin (2)<div style="text-align: justify;">
<img alt="Imagini pentru night tumblr" height="427" src="https://66.media.tumblr.com/dbe2c03c0d866451b5a986723431df45/tumblr_pd7mjuw3w81udcasmo2_500.jpg" width="640" />numele meu este valentin si de patru ani, sapte saptamani si patru zile sunt indragostit de o alta femeie. ma repet deja, sa trecem la acea zi in care iubita mea actuala s-a simtit jignita ca de un martie i-am adus cadou doar cincisprezece lalele.</div>
<a name='more'></a>m-a enervat atat de tare nemultumirea vesnica, venita dupa cateva weekend-uri in care nu voia decat sa coacem cartofi, sa invartim spatula in cratita, sa mergem la un film la mall, avea dureri continue de cap, de spate, de umar drept, de deget stang, incat felul in care si-a dat ochii peste cap, multumindu-mi in sila, fara ca macar sa se uite la mine, a pus capac acelei perioade. i-am spus calm ca e o acritura, i-am recomandat sa manance ceva dulce, si am iesit trantind usa. am condus prin oras fara o tinta precisa, am format numarul lui catrinel de zece ori, am inchis de tot atatea ori, mi-am pregatit discursul cu voce tare, dar mi se parea patetic sa joc rolul barbatului nemultumit de ceea ce are acasa. ca sa fiu sincer, mereu mi-a fost sila de barbatii care atrag cate o femeie in pat, plangandu-se continuu de femeia langa care traiesc. nu asta era motivul pentru care as fi vrut sa inchei relatia cu bianca, nu faptul ca ma gandeam de ceva vreme la alta femeie m-a determinat sa plec pentru prima data din casa dupa o cearta, ci faptul ca nu o mai puteam suporta nemultumita, eram de prea multi ani intr-o lupta continua in care m-a chinuit cu vesnica provocare de a-i demonstra cat de mult o iubesc. nu aveam chef de serialul ei preferat, nu o iubeam, nu puteam sa ii duc masina la reparat luni, nu o iubeam, nu voiam sa merg la ikea sa cumparam perne, nu o iubeam, nu i-am adus geanta furla de ziua ei, nu o iubeam, nu eram atent la ce isi doreste, nu tineam minte ca mi-a spus de zece ori ce i-ar placea, evident ca nu am uitat, dar am facut-o intentionat. am ajuns tarziu acasa, era suparata inca si am dormit separati. o stare care m-a facut sa plutesc, de parca mi se luase o piatra de pe inima, de fapt de pe mana dreapta, amortita intinsa peste partea ei stanga.<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
ziua urmatoare la birou era plin de martisoare, ghiocei, vaze rasturnate, plastice, fuste mulate, pantofi de piele intoarsa, urme de ruj pe obrajii barbatilor care imparteau atentii in toate partile. am lasat alti colegi sa se afirme, nu aveam dispozitia necesara. catrinel a ajuns pe la 10.30, in blugii drepti, albastru deschis, sacou bej, balerini si parul rasucit intr-o coada. s-a dus sa isi faca o cafea si s-a intors sapte minute mai tarziu, m-a mirat ca nu a oprit-o nimeni pe drum la cat de populara devenise. s-a asezat, insa nu a apucat sa deschida laptopul pentru ca a aparut cohorta de barbati cu bratele intinse. pe masura ce ii imbratisa cu entuziasm si impartea zambete peste tot, am simtit ca mi se inrosesc obrajii si ma cuprinde o stare de neliniste. de unde atata bucurie pentru nimicurile alea pe care le primea? de ce se prefacea ca ii face placere, cand se vedea clar ca nu erau genul de lucruri pe care le-ar fi agatat de gulerul sacoului, sau le-ar fi pastrat macar intinse pe birou? pentru numele lui dumnezeu, erau cateva fire amarate de flori, de ce trebuia sa ii imbratiseze pe toti? dintr-odata, atitudinea indiferenta, acra, i s-ar fi potrivit mai bine ei decat biancai, speram sa reactioneze in sila, sa fie mai rezervata, ma ofticam ca i-am lasat pe altii sa imparta rahaturile alea din partea intregului departament, as fi putut sa fiu in locul lor. ma opreste in drum spre baie si ma intreaba ce s-a intamplat, fac pe indiferentul, ba mai mult, ma prefac surprins sa o vad, o mint ca o stiam din nou plecata, reusesc sa spun o rautate, ca sigur a facut vreo cucerire internationala, se uita la mine stramb, imi zambeste totusi si se intoarce pe calcaie intr-un fel in care imi spunea cat am fost de prost. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
numele meu e valentin si iubita mea actuala imi reproseaza ca nu stiu sa imi exprim sentimentele, la inceput a pus asta pe seama zodiei capricorn, acum da vina pe mama, pe nesimtirea mea, pe orice altceva care sa imi scuze comportamentul atunci cand m-a intrebat daca imi pare rau ca m-am purtat urat cu ea. pe mine ma macina cum ma purtasem la birou, ma gandeam cum sa imi cer scuze, ce sa ii cumpar care sa nu para un gest exagerat, sa nu ma duc chiar in genunchi, asa ca m-am prefacut bolnav si nu m-am dus ziua urmatoare la birou, am preferat sa lucrez de acasa. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
uitasem ca joi am promis ca ies cu mai multi colegi in oras, catrinel m-a evitat toata ziua, iar eu abia am putut sa lucrez, am stat mai mult cu ochii ridicati deasupra monitorului, incercand sa descifrez gesturile ei. m-am gandit sa o chinui si eu spunandu-i ca nu mai pot sa ies seara, dar daca nu i-ar fi pasat si as fi aflat ca nu dadea doi lei pe mine, nu eram inca pregatit sa confrunt adevarul, atata timp cat mai era inca o urma de speranta. am mers intr-un bar care nu ne placea deloc, nu stiu cine il alesese, noua persoane, nu mai tin minte cine erau ceilalti, ea avea un sarafan de blugi care ma incita teribil, am baut mult, a baut mult, muzica profita de starea in care eram, se juca cu noi, erau melodii de cearsaf, alea pe care le asculti cand duci o tipa acasa pentru prima data si vrei sa ii arati ce barbat esti, cum te unduiesti pe acorduri de blues, am stiut ca a baut mult cand a inceput sa se frece de mine de parca abia ma descoperise, de parca voia sa ne contopim unul intr-altul o data cu lana del ray, cu lumea toata, nu ma puteam abtine, bausem si eu mult, ameteam, nu ma mai desprindeam de mijlocul ei, dintr-odata pleaca la baie, o urmaresc inca tinand-o de mijloc, se opreste, se lipeste cu capul de perete, cu buzele spre mine si asteapta. se invarte totul in jur, imi plesnesc tamplele de emotie, trebuie sa profit de ocazia asta, asteapta, am gandurile amestecate, o strang tare in brate, de fapt am frant-o cu forta sub strangerea aia si am continuat drumul spre toaleta barbatilor. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
aveam sa-mi regret decizia mult dupa ce trecuse efectul celor zece pahare cu rom.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #666666; font-family: "Trebuchet MS", Trebuchet, Verdana, sans-serif; font-size: 13.2px; text-align: justify;">
<b>(…) continuarea intr-o poveste viitoare.</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-90688121401270388552020-02-11T00:38:00.002+02:002020-02-11T00:38:33.607+02:00Sfantul Valentin<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<img alt="Tumblr loses almost a third of its users after banning porn" height="426" src="https://sm.mashable.com/t/mashable_sea/news/t/tumblr-los/tumblr-loses-almost-a-third-of-its-users-after-banning-porn_1313.960.jpg" width="640" />numele meu este valentin, am treizeci de ani si sunt intr-o relatie cu bianca de sapte-opt ani. nu mai stiu exact, uneori mi se pare ca au trecut mai multi, o vesnicie care ne-a cuprins si ne plimba in acelasi cerc, in micimea momentelor noastre.</div>
<a name='more'></a>au trecut peste mine, peste ea, peste toate visele pe care le aveam la inceput, peste copiii care eram, peste copiii pe care nu ii avem si nu mi-i doresc cu ea, peste pasiuni, peste pasiunile la care am renuntat din cauza ei, peste fericirea la care a renuntat din cauza mea, peste fericirea de care nu mai avem parte de patru ani, sapte saptamani si patru zile.<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
poate ar fi trebuit sa incep altfel povestea asta. numele meu este valentin si de patru ani, sapte saptamani si patru zile sunt indragostit de o alta femeie. catrinel, colega mea, de la biroul din capatul culoarului, pe care o vad atunci cand ridic putin ochii din monitor. bine, eu o vad si cand inchid ochii noaptea, dimineata cand ma trezesc si stau in baie minute bune, in weekend cand mananc o prajitura cu multa nuca, acolo unde ii place ei sa iasa, dar unde nu ne-am intalnit niciodata, serile cand ies la alergat prin cartier, serile cand ies la alergat in cartierul ei, care e departe de al meu, dar intamplarea ma aduce mereu pe acolo, la mesele in familie, la sarbatorile ortodoxe, catolice, si in toate locurile unde as putea fi confundat cu un nebun de legat. nu ar fi departe de adevar, dar singurul argument care arata ca nu am innebunit este faptul ca inca sunt aici. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
sunt aici in asternutul ales minutios de iubita mea actuala, intr-o dupa-masa de duminica, in care singurul lucru pe care imi doream sa il fac era sa vad joker. a insistat atat de mult sa mergem la ikea, incat mi-a venit sa vomit cand am iesit pe usa. nu ma judecati gresit, nu mi-e sila de ea. nu de ea in sine, ci de felul pisalog in care ma bate la cap sa isi atinga scopul. nu cred ca a inteles niciodata cat de importante sunt pentru mine momentele mele, momentele dinaintea ei, dinainte sa isi aduca pernele colorate la mine acasa, imi placea sa pun cd-ul cu jazz primit de la tata, un pahar de zacapa si sa stau pe canapea minute in sir, ore, nu trebuia sa dau socoteala nimanui pentru starea aia. nu mai stiu cand am renuntat sa fac asta, dar imi aduc aminte ca la inceput ma lasa linistit, dar vorbea intotdeauna peste muzica. glasul ei care se transforma intr-un strigat ascutit de pitigoi se suprapunea peste pasajele mele preferate, pana cand am renuntat sa mai ascult cd-ul ala. oricum nu as fi avut timpul necesar, astazi il umplem asa cum trebuie, ca milioane de alte cupluri din lumea asta nenorocita. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
sa revenim la catrinel si la felul in care ati inceput deja sa ma judecati dupa pasajele de mai sus, va sunt cunoscute cuvintele? probabil ca nu, eu sunt un caz aparte, niciunei alte fiinte nu i se poate intampla sa fie neindragostit de persoana cu care doarme in pat, cu care face sex de 3 ori pe luna, in timp ce isi imagineaza scene din filme porno cu colega de la birou. de ce catrinel? dintr-o mie de motive pentru care nu ar trebui sa fie ea, din aceleasi motive pentru care in toti anii astia cea mai indrazneata atingere a fost cand ne-am atins colturile gurii intr-un pupat nevinovat. eram la birou de ziua mea acum doi ani si invitasem toti colegii de pe etaj la bucatarie, facuse mama prajituri de casa, insistasem sa le faca pentru ca ea mananca doar prajituri de casa, de fapt nu mananca dulce, dar nu se poate abtine de la prajitura cu nuca, asa ca voiam sa o vad cum intra serioasa si i se umple fata de bucurie cand vede ce am adus. nu a venit, nici nu am stiut ca era plecata in ziua aia, s-a intors dupa 2 zile cand nu mai ramasese nimic, mi-a urat toate cele si m-a pupat rapid pe obraji. atunci s-au atins cumva colturile gurii, incat a fost momentul in care gandurile mele au scapat de sub control. va dau cuvantul de onoare ca sunt un barbat responsabil, muncesc de la noua pana seara tarziu pentru ca sunt obsedat sa detin controlul asupra a tot ceea ce fac, sunt ordonat, miros bine, imi suflec mansetele camasilor asa cum trebuie, alerg de trei ori pe saptamana, mananc echilibrat, ma uit la filme europene, nu sunt zgarcit, imi reprim pornirile animalice chiar si dupa multe pahare cu rom, dar sunt intr-o relatie care nu a fost de dragoste de la inceput. adica mi-a placut de ea, venise dupa o alta relatie care nu a mers, dupa care suferisem ca un prost si mi s-a parut ca e pansamentul de care am nevoie pentru scurt timp, apoi nu stiu cum au trecut primii doi ani. m-am trezit ca dupa o anestezie generala, cand in casa mea erau deja asternuturi cu flori, pe care le urasc, multe dulapuri pline de tigai, altele de haine, treizeci si patru de perechi de pantofi, albume intregi de fotografii si niciun aer conditionat. bianca nu suporta aerul conditionat, nu vrea sa vada cabluri trase prin casa si nu am montat deloc. nu sufera de caldura, in schimb eu am inceput vara sa ma intorc acasa dupa ora opt. la birou puteam sa respir. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
nu mai stiu cand a aparut catrinel, dar tin minte ca am fost la un curs impreuna si acolo am remarcat-o. statea langa mine, la birou mi se paruse cam prostuta, dar acolo a luat cuvantul si a spus niste lucruri interesante, deloc elaborate, o sinceritate aproape naiva care ne-a captat pe multi in alea doua zile. apoi isi trecea rar mana prin par, intr-un mod ciudat, trebuia sa pandesti acel moment ca sa intelegi gestul complet. cand am iesit de acolo am gasit-o in fata hotelului, cauta un uber. am intrebat-o in ce zona merge, i-am spus ca e in directia mea, de fapt mergeam in directia opusa, dar as fi dus-o si pana la craiova, i-as fi zis ca e in drumul meu spre casa. m-a atins la un moment dat pe umar si m-am simtit ca un prost, ca in clasa a saptea cand m-a pupat prima fata pe buze si am inceput sa plang. ma emotionase prea tare. avea niste dresuri cu buline, erau agatate putin pe piciorul stang si incerca sa acopere cu mana, dar reusea sa imi distraga si mai mult atentia. avea un catel, o pisica, nici nu am inteles daca avea sau nu animale. incepuse litere, dar terminase jurnalism, facuse balet in copilarie si acolo cred ca a fost momentul care a declansat tot ceea ce a urmat. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
cand zic tot ceea ce a urmat ma refer la anii in care orice excel, ppt sau word, orice document trimis pe mail, orice drum spre wc, orice cafea bauta la bucatarie capatase un alt sens, in momentul in care imi aduceam aminte ca la o simpla ridicare din sprancene, aparea rochia ei cu buline rosii, apareau pantofii cu tocuri de zece, sau balerinii cu talpa tocita, firele de par rebele, ochii aia mijiti in calculator, din cauza carora am redescoperit melodia cu care cucerisem prima tipa in liceu, care cedase la insistentele mele sa facem sex in tabara la munte, dupa ce ii pusesem la walkman melodia asta. am inceput sa o ascult din nou, cu rusinea barbatului adult imbracat la costum, care gasea o placere nebuna in a fantaza pe versurile lui andries: </div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i>pe cine mai vezi asa, pe strada in pijama,</i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i>cine mai umbla asa, in afara de ea?</i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b>(…) continuarea intr-o poveste viitoare.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-27420229738448032032019-12-04T00:39:00.004+02:002021-02-03T18:26:12.275+02:00tu stii ce mai face capra vecinului?<div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx8QiUvpPq44GpmUNg52-8IX4C_jA1qvTwwAb6sQX5i4A1f_vIacTXrcatRjsuNki5iwJ3Yt8uZQNxZ7QeFOsnXNjSUY5F_2oyw7UYj8jCkTvR_3j7qgx2Fozg7gnzBCL1Ycg_cWjaAzI/s750/burden-750x536.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="536" data-original-width="750" height="458" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx8QiUvpPq44GpmUNg52-8IX4C_jA1qvTwwAb6sQX5i4A1f_vIacTXrcatRjsuNki5iwJ3Yt8uZQNxZ7QeFOsnXNjSUY5F_2oyw7UYj8jCkTvR_3j7qgx2Fozg7gnzBCL1Ycg_cWjaAzI/w640-h458/burden-750x536.jpg" width="640" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div></div>mi-am aprins o lumanare din aia parfumata in sufragerie si mi se pare ca miroase deja a craciunul trecut. de fapt, de niste ani buni decembrie are acelasi miros de mandarine amestecate cu cardamon, o combinatie intre aspru si aromat, intre noaptea dinainte si dimineata de dupa.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a>melodia mea pe repeat, coji de fructe pe masa si unghiile galbene, ritualul prin care incerc sa alung gandurile care nu imi dau pace si ma obliga sa scriu apasat despre lumea in care traim si uratenia pe care se incapataneaza sa o pastreze in jurul ei. cred cu o convingere de nestramutat ca sunt putine lumi ca a noastra, ca sunt putine locurile in care celorlalti le pasa atat de mult de cei din jur, si cand zic ca le pasa, nu ma refer ca atunci cand te intreaba ce mai faci, chiar asteapta si un raspuns din partea ta. mai degraba intra cu bocancii in lumea ta, se preocupa de ce faci asta si nu faci ailalta, de ce porti fusta atat de scurta si nu pantaloni, iar cand porti pantaloni te intreaba cand ai de gand sa vii in fusta ca ai picioare de aratat.<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
se uita la mine cu o privire inocenta si ma intreaba accentuand atat de mult cuvantul singura, incat am impresia ca o sa imi scoata ochii, fara ca macar sa ma atinga. repeta intrebarea si incearca sa vada daca de data asta reactionez diferit, ba mai mult, imi face si cu ochiul ca sa inteleg ca glumeste si se grabeste sa traga deja primele concluzii cum ca as fi prea pretentioasa. o suta saptezeci si cinci de persoane care probabil mi-au mai spus asta de tot atatea ori, cu aceeasi convingere ca au gasit raspunsul pe care il caut de prea mult timp. o fixez cu privirea minute bune si nu spun nimic. incepe sa se fastaceasca, sa isi curate unghiile de parca ar avea ceva sub ele, asteapta sa vada un zambet, fie el si fals, dar care sa ii confirme ca a avut dreptate, si de aici probabil povestile mele despre incercarile esuate de a ma aseza pe perna altcuiva. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>stii cine esti? </i>esti colega aia care o intreaba pe fata cu parul scurt dimineata la cafea cand are de gand sa faca si ea copii, fara sa se gandeasca macar ca e una dintre miile, zecile de mii, milioanele de femei din lumea asta care se chinuie de ani buni sa faca un copil si i se rupe sufletul in zeci de bucati pentru ca traieste cu incertitudinea ca nu va fi vreodata mama.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>stii cine esti? </i>esti vanzatoarea de la magazin care exclama ce burta mare aveti, cand nasteti, fara sa se gandeasca macar ca e una dintre mamele care au nascut de luni bune, ani, si inca se chinuie cu un corp pe care nu il mai simt al lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>stii cine esti? </i>esti cunostinta aia binevoitoare care o intreaba cum de este singura de atata timp, fara sa se gandeasca macar ca ultima data cand a crezut ca a intalnit dragostea vietii, i-a gasit un mesaj de dragoste in telefon, care nu ii era adresat, si uite asa, s-au dus anii, relatia, sperantele, visele in doi. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>stii cine esti? </i>esti prietenul care il intreaba cand are de gand sa isi gaseasca si el o gagica buna, cu sani mari, fara ca macar sa se gandeasca ca de multi ani este indragostit de mihai de la etajul 5, ca nu are nici macar o persoana apropiata cu care sa vorbeasca despre drama prin care trece si in fiecare seara adoarme cu xanax, aruncand sticle de bere pe podea, care se rasucesc singure pe holul gol.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>stii cine esti? </i>esti vecina aia care barfeste pe la colturi ca tipa de la 3 vine mereu cu cate un barbat acasa, fara sa se gandeasca ca “mereul” asta e de fapt o data la cateva luni si ca nu toti barbatii care intra in casa unei femei, dorm si pe perna din dormitor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>stii cine esti?</i> esti sora care o intreaba in gura mare cat mai are de gand sa plece in vacante, fara ca macar sa se gandeasca daca o casa goala e mai de dorit decat cinci, zece, treizeci de bilete de avion pe an. </div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>stii cine esti?</i> esti unchiul care ii comenteaza pe facebook cand are de gand sa se insoare, fara sa stie ca de multe luni el este indragostit de colega roscata, care este intr-o alta relatie, fara sa stie vreodata ca si ea se gandeste la altcineva cand adoarme pe perna de cuplu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>stii cine esti? </i>esti persoana care intra cu forta in viata cuiva, fara sa isi priveasca propria perna, canapea, perdea de dus, care pune intrebari incomode altora, fara sa le puna propriului copil, sot, propriei vieti, care se preocupa de singuratatea altora, altii care sunt bine, multumesc, care constuiesc bucata cu bucata, in loc sa darame cu pumnii stransi, care nu cauta raspunsurile altora, pentru ca le-au gasit demult pe ale lor, care nu asteapta pe la colturi sa bifeze soti, cariere, copii, apoi cand vin toate astea, sa ii iscodeasca pe altii de ce nu au mai mult si mai multe.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>stii cine esti?</i> nici eu nu stiu, dar nu ma intereseaza. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-small;">imaginea de <a href="https://www.corporatecomplianceinsights.com/2020-cyber-report-compliance-burdens-unsustainable/" target="_blank">aici</a></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-166900822062918132019-10-14T23:55:00.005+03:002021-02-03T18:15:53.507+02:00cui? lui!<div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvtN5l2GY7TJnUHx2wWuQUH1n9ot5svqv2FQN0_FS2QDiFwJqNAU8wjK8jKX0-N5Kp0gAlMGH0eSxXYk69GJ08HkLxFsPId4q4Yp07q5dvPGE-JHz71cRi1NReCeap15J7SFTqbP-PHNE/" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="325" data-original-width="600" height="346" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvtN5l2GY7TJnUHx2wWuQUH1n9ot5svqv2FQN0_FS2QDiFwJqNAU8wjK8jKX0-N5Kp0gAlMGH0eSxXYk69GJ08HkLxFsPId4q4Yp07q5dvPGE-JHz71cRi1NReCeap15J7SFTqbP-PHNE/w640-h346/image.png" width="640" /></a></div><br /><span style="font-family: inherit;"><b style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-size: 16.1px; font-variant-ligatures: no-common-ligatures; text-align: start;"><br /></b></span>
<span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-variant-ligatures: no-common-ligatures; text-align: start;">VÉGHE</b><span style="background-color: white; font-variant-ligatures: no-common-ligatures; text-align: start;"> </span><i style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-variant-ligatures: no-common-ligatures; text-align: start;">f.</i><span style="background-color: white; font-variant-ligatures: no-common-ligatures; text-align: start;"> 1) Stare a unei persoane care nu doarme; 2) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri.</span></span><br />
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<span style="font-family: inherit;">camera miroase a cardamon, iar aerul rece de afara face ca mirosul de carne de la restaurantul din colt sa se simta la fel de puternic.</span><br />
<a name='more'></a><span style="font-family: inherit;">starea de veghe ma scoate din minti, ma consuma sa ma uit la cineva in timp ce doarme, incepe sa ma manance pielea, sa ma enerveze linistea de pe chipul celuilalt, faptul ca ma duc la baie degeaba de cel putin doua ori, ca afara e rece si nu pot sa stau in chiloti pe balcon, ma prefac ca visez urat si tresar, ma prinde si mai tare ca intr-o menghina si dintr-odata simt ca se suie multe insecte pe mine si nu pot sa ma scarpin. ii suflu in par, deschide un ochi, ii inchid eu repede, ma uit cu ochiul drept strans, m-am entuziasmat degeaba, acum a inceput sa respire mai greu, de parca sa dormi intr-o sambata la ora 3 dimineata ar fi cel mai firesc lucru din lume.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">incep sa rememorez orele trecute, sa ii masor imaginar fruntea, sa ma gandesc la toate motivele pentru care s-ar trezi cineva la ora asta, sa descifrez tablourile de pe pereti, ma intreb ce om sanatos la minte ar pune intr-o camera culorile alea tipatoare si postere cu filme turcesti, chinezesti, un ceas si un ventilator din anii ‘80, ar pastra cutia de ochelari mikita si ar umple-o cu bani ramasi de prin vacante, ar atarna de clanta plase de bumbac, sepci, ar avea carti in cuvinte pe care nu le cunoaste, s-ar duce in vacanta in iran, desi nu a vazut parisul, ar intinde pe jos cabluri de laptop, de telefon si ar avea atatea prosoape de plaja, rucsacuri, pantaloni, sacose, care se strang cu un sistem dintr-ala inteligent si devin patrate sau dreptunghiuri, pe care apoi le poti cara oriunde.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">ma minunez de cat de indiferent e cand doarme, cat de insensibil la miscari bruste, la tresariri, la o briza usoara in par, la un alt corp lipit de al lui, atat de lipit ca respira in acelasi ritm, unul inconstient, celalalt voit, antrenat sa preia respiratia celuilalt, oare avea firele astea lungi in sprancene si inainte sa adoarma, sau i-au crescut in orele cat am stat eu de veghe, oare parea la fel de imbatranit, de chircit ca un fetus, oare poate sa isi atinga genunchii cu varful nasului, imi vine sa rad cand mi-l imaginez facand asta. mai bine ar fi baut si el ceaiul “allegria di vivere” ca mine. ce imi trebuia mie allegria la miezul noptii, cand acum nu pot sa adorm si nici vesela nu sunt? ce om complicat, ciudat, cate ganduri blocate undeva in mintea aia, cat consum de energie pentru cineva insensibil la zbuciumul asta interior, la tresariri, la miscari bruste, la respiratia sacadata din par, dar si cand o sa adorm, o sa ma lipesc de marginea patului, de parca nu ne cunoastem si nu ma trezesc pana maine la pranz, chiar daca aduce cafea si croissante de la cafeneaua siciliana din cartier, chiar daca ma striga pe nume din sufragerie, chiar daca ii pune pe aia de la metronomy sa cante live in bucatarie, chiar daca imi sopteste ca a inchiriat un scuter sa mergem la anzio, sau a rezervat toata sala sa vedem filmul care a castigat festivalul de la venetia. poate sa imi sufle direct briza marii in par, nu deschid ochii pana la pranz.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">simt pleoapele grele, gandurile se amesteca, apoi se pierd, nu mai vine niciun miros de afara, sa tot fie 4 dimineata, dar cand inchid ochii de tot sunt intr-o casa mov si nu stiu cum am ajuns acolo. visul continua, alerg deja cu o inghetata in mana de teama sa nu se topeasca, alerg, dar picioarele mele nu simt nimic. pe fundal se aude the national, o voce din alta lume, <i>I keep feeling small and smaller, I need my girl.</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">simt o mana care se plimba usor pe piciorul meu, a aparut dintr-odata in vis, desi nu vad pe nimeni, e o senzatie de caldura care se tot duce mai jos, apoi cand mai la stanga, cand mai la dreapta, o briza care imi misca bretonul, deschid strans un ochi, e tot bezna in camera, ma intorc peste umar si simt o alta respiratie sacadata aproape, apoi dintr-odata doi ochi mari care ma privesc si un buna dimineata soptit.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">camera miroase a piele sarata si cea mai placuta senzatie este starea de veghe de dupa. de dupa cineva.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-size: x-small;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; font-size: x-small;">imaginea de<a href="https://www.nytimes.com/2009/02/13/arts/design/13munc.html" target="_blank"> aici</a></span></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-51185015711352962542019-09-20T22:59:00.001+03:002019-09-20T22:59:22.647+03:00Mimi, Fifi & Glouglou intr-o vacanta infinita.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEickHL-P1OtrOTd0yeQ0fCHTzmgwZaKWSaUdD3vBGKEW_EZ6MvNG6nEEew93Ub0_QUtSVM8TwKUrK_oDWpwZuboAT6zbtoc_AAhlPVWLwQcjH6upG1p3lH2nC-wd5anwFATY581ysT5FwE/s1600/DSCF2667.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1067" data-original-width="1600" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEickHL-P1OtrOTd0yeQ0fCHTzmgwZaKWSaUdD3vBGKEW_EZ6MvNG6nEEew93Ub0_QUtSVM8TwKUrK_oDWpwZuboAT6zbtoc_AAhlPVWLwQcjH6upG1p3lH2nC-wd5anwFATY581ysT5FwE/s640/DSCF2667.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
se uita la mine cu o incrancenare pe care nu o mai vazusem pana atunci. mi s-a parut ca ochii i se intunecasera si narile i se miscau in acelasi timp cu sprancenele. auzeam ce imi spunea, dar nu intelegeam toate cuvintele. </div>
<a name='more'></a>pareau cuvinte amestecate, pline de rautatea unui om care statuse intotdeauna in acelasi loc. ale unui om care se misca, care da din maini si din picioare, vede locuri, cunoaste oameni, dar locurile i se par intotdeauna urate, oamenii la fel de urati, si el se intoarce de parca nu s-ar fi miscat niciodata din loc. fixez privirea inainte sa para ca sunt inca atenta, dar am plecat demult de acolo.<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>m-am mutat cu gandul pe o plaja cu nisip auriu, care imi arde talpile si ma impinge intr-o apa turcoaz, rece ca gheata. langa mine sunt doua fete, pe una o stiu ca pe palma mea dreapta, pe alta abia am cunoscut-o si imi place de parca ar fi palma mea stanga, la care ma uit totusi mai rar. vorbim una peste alta si ele folosesc cuvinte frumoase, zambesc sincer, amestecam marea cu scoicile din farfurie, materialele din in alb cu papucii de plaja, confetti-urile aurii cu steguletele intinse pe perdea in al 34-lea an al meu, al nostru, pe comisarul montalbano cu sierva maria a lui marchez, pe jovanotti cu muzica indie, verdele din dreapta cu albastrul din stanga, toate astea peste o liniste care se asterne intre miezul noptii si primele raze ale soarelui. la ora 8 dimineata ma trantesc pe canapeaua de pe terasa, vad o mare infinita in fata mea, catedrala din oras, bate un vant rece si prosoapele vin toate peste mine.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
dintr-odata aud din nou vocea care ma aduce inapoi in locul de unde credeam ca am plecat demult. vocea care imprastie cuvinte rele, ale omului care sta pe loc. nu am curajul sa il infrunt, sa ii spun si eu aceleasi cuvinte, sa ma apar, sa ii apar pe ceilalti si raman nemiscata. incepe sa ii miroasa parul, sa transpire din toate incheieturile, sa se agite, iar eu inchid repede ochii si ma mut cu gandul pe malul senei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>intr-o seara de vineri, atunci cand parizienii se aduna si isi intind peste tot paharele de prosecco, cutiile cu branzeturi, smochinele si bensimonii murdari dupa atatea drumuri. oameni noi, emotia primelor replici, stilul lor inconfundabil de a fi simpli si eleganti in acelasi timp, stilul lui inconfundabil de a fi complicat si greu de descifrat, gesturile copilaresti, emotia primului pahar impreuna, intrebarile carora le-am dat cele mai copilaresti raspunsuri, replici repetate in gand si nerostite, picior peste picior intr-un gest stangaci de imperechere, eu nu stiu cum, el nu vrea sa, un weekend ca in benzile cu Mimi, Fifi & Glouglou, care mi-as fi dorit sa nu se mai termine, sa se intample ceva diferit, sa raman acolo in povestea asta, dar niciodata lucrurile nu sunt simple ca stilul lor frantuzesc.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
ies cu forta din gandurile mele pentru ca ma intreaba pe un ton agresiv ce am de pic mereu pe ganduri si de ce sunt mereu intre tari, de ce schimb avioane, de ce nu ma stabilesc, ce imi place atat in locurile alea, incepe sa imi spuna ca parisul e aglomerat si francezii nationalisti, ca roma e murdara si italienii niste coate-goale, ca nemtii sunt reci si nu isi fac prieteni, ca englezii sunt betivi, ca in suedia traiesti ca intr-o cutie pentru mobila ikea, gaseste cusur fiecarui loc si il nemultumesc raspunsurile mele. caut ceva viu si vibrant in privirea aia, in schimb gasesc replicile si chipurile atator oameni, colegi, necunoscuti, captivi in propria rautate, in lupta continua de a gasi si a sublinia raul si uratul in altii si de a nu intelege niciodata din ce se compune frumosul. fixez din nou un punct de pe perete ca sa il las vorbind, sa para ca sunt acolo, cand de fapt ma intorc cu cateva saptamani in urma, cand goneam pe strazile din roma intr-o alta poveste. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>acolo suntem joe si ann in varianta moderna, il tin strans in brate in timp ce el goneste pe un scuter electric pe stradutele noastre preferate. profit de curba pe care o ia brusc, il strang cu disperarea unei femei care se preface indragostita, ma lovesc cu casca de casca lui, intram pe via alessandro poerio si ma simt destul de atragatoare cand fusta de blugi se ridica si el ma strange usor de picior in timp ce asteptam la semafor. impartim 4 portii de paste, inghetate infinite, 1 geaca pe care stam pe ciment sa ne uitam la filmul din piata, 1 tiramisu, 2 felii mari de pizza, 2 creme solare, 1 umbrela colorata cumparata de la chinezi, 3 cornetto, 2 playlist-uri de drum lung, 1 mare, 1 barca cu motor, 1 palarie de pescuit, 6 smochine si 3 replici cu care am putea lua premiul pentru cea mai buna poveste originala. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
revin in incaperea in care aerul devenise de nerespirat, de data asta il intrerup eu, ii vorbesc fara intrerupere minute bune, ii spun povesti, multe povesti, ii numar avioane, autobuze, trenuri, oameni, tari, ii spun ca seamana cu multi pe care ii cunosc, ca a intrat in randul oamenilor care raman pe loc, a celor dezamagiti continuu, care nu aduna povesti, ci frustrari, a celor care cauta cuvantul gratitudine in dictionar, care se intorc doar ca sa pastreze uratul din acest loc, care vorbesc continuu despre altii si gasesc o alinare intr-un bilet de avion dus-intors. </div>
<div style="text-align: justify;">
a celor care vor ramane mereu pe loc, de parca avionul lor nu ar fi decolat niciodata.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-63042989754839321132019-04-14T23:26:00.001+03:002019-04-15T08:23:42.387+03:00film online HD, fara subtitrare<div style="text-align: justify;">
<img alt="Imagine similarÄ" src="http://s6.favim.com/orig/150612/pale-brown-palette-painting-Favim.com-2813626.jpg" height="640" width="640" />suntem unul langa altul in pat, privesc in gol. ma macina tabloul din fata, chipul din el care ma priveste din orice unghi al camerei, ma judeca, asteapta sa vada ce urmeaza, iar eu nici macar nu stiu cum am ajuns aici. <br />
<a name='more'></a>unul dintre avioanele care m-au adus anul asta de colo, colo, pare ca m-a lasat intamplator direct in camera asta. perdeaua se misca usor si reusesc sa imi dau seama ca afara este o zi frumoasa. tacerea ma apasa pe umeri si ma obliga sa spun totusi ceva. incerc sa imi indes nasul in spatiul dintre ureche si umar, caut adopost, evit cuvintele. imi face loc, ma apasa cu capul, pentru o secunda m-a pacalit si spun totusi cu voce tare ca nu e vina nimanui. ca uneori oamenii se intalnesc intr-un timp si spatiu definite, ca aici, acum, este intreaga noastra poveste. ma apasa si mai tare, semn ca nu vrea sa vorbim. as vrea totusi sa il intreb cine e femeia din tablou, cu parul pana la umeri si breton, care se uita de cateva zile la noi si la povestea din dormitorul asta. nu e momentul, ies din adapostul creat ca sa pot respira din nou. era mai bine acolo, cu respiratia taiata. imi tiuie urechea, as vrea sa ii spun asta zambind, dar nu stiu cum se zice pe limba lui. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
ma intreaba dintr-odata daca putem sfida spatiul si timpul, ii raspund ca da, dar nu cred ca ne dorim, el se incrunta, eu ii apas cutele cu degetele si ii amintesc ca a venit momentul sa scriu un roman, iar povestea noastra este prea scurta, nu ar incapea intr-atatea pagini. rade, imi spune sa o lungim cu cateva pahare de prosecco, incep sa ii fredonez caruso, te voglio bene assaie, ma tanto tanto bene sai, è una catena ormai, che scioglie il sangue dint'e vene sai. ne rostogolim, ne intalnim, ne indepartam, ne intoarcem pe partile frumoase, apoi pe cele pline de defecte, ne atingem vene, fire de par, unghii, ne incurcam in asternuturi, cad perne pe jos, peste noi, ne sufoca, simt ca ma apasa ceva si nu pot sa respir, femeia din tablou ne urmareste fiecare gest, pare incruntata, ne rostogolim, ne intalnim fiecare pe perna celuilalt, apoi cand ma uit afara imi dau seama ca deja s-a intunecat. hainele mele sunt imprastiate peste tot in casa asta, sunt ingrijorata ca nu am timp sa le strang, ca o sa le uit, incep sa le adun, sunt agitata, vine dupa mine, imi spune sa le mai las, asa o sa stie ca ma mai intorc, ii spun ca nu am promis asta, o sa ne intalnim in alta parte, o sa te lase un alt avion acolo, imi raspunde, e convins ca povestea asta imperfecta, mai are cateva pagini ramase. as vrea sa fiu trista, dar nu mai stiu demult cum sa fac asta. ma prefac totusi, poate asta il face sa se simta mai bine, incep sa ii fredonez ceva in romana, pare ca ii fredonez, cand de fapt ii spun tot ceea ce nu am curajul pe limba lui. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
trec mana peste buze si rujul se intinde pe obraji, ma frec la ochi, asa trebuie sa arate tristetea, asa cred ca sufera oamenii dupa povestile scurte, asa ar trebui sa sufar si eu. ma chinui sa plang, cand eram mica imi turnam picaturi de apa pe obraji sa para ca am plans, as putea sa fac asta, dar nu mai sunt mica si nici povestile pe care le traiesc nu mai sunt demult scurte. fiecare poveste o continua pe urmatoarea, o reia de unde a ramas, o rescrie mai frumoasa, ii schimba inceputul, finalul, de fapt din moment ce continua, inseamna ca nu are final, si uite, sunt deja ani de cand traiesc aceeasi poveste. uneori te iubesc asa cum numai un om care a pierdut totul poate sa o faca, asa cum iubesc oamenii care stiu cum vor sa fie iubiti inapoi, asa cum o fac cei care nu vor sa piarda nimic, care nu isi fac un scop din asta, care nu pun pauza vietii lor ca sa o traiasca pe a altuia, care sunt in spatiul si timpul lor, care leaga povesti unele de altele, le rescriu, le iubesc pe toate la fel, si cand eu spun te iubesc, nu ma refer la tine, la o singura poveste, ma refer la mine, cu toate cele dinauntrul meu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
trec mana peste buze ca sa imi sterg conturul rujului care trecea peste buza de sus. imi pun portjartierul, fusta, tocurile, scot fusta, pun trenciul, indes toate lucrurile in portfard, ies din baie, trollerul e inca acolo, trag de el de parca este caruciorul unui copil, este copilul meu, o intreaga bucurie ascunsa intr-un bagaj, aeroportul asta imi stie secretele, soferul din uber fredoneaza melodia de la radio, care ma face sa imi doresc sa ma marit cu un barbat din sudul italiei, cu capul mare si mult par pe el, cu care sa ma rostogolesc in asternuturi, in casa parintilor sai, in timp ce din bucatarie se simte miros de anghinare si pe jos sunt pahare de prosecco, o vaza cu lalele, din care inca se mai scurge apa. probabil m-ar vorbi toti pe la spate, ar zice ce barbat urat am, ce nefericita trebuie sa fiu, si-ar da cu parerea, ar avea ce discuta intre ei, ar face o pauza de la hashtag-urile lor, in timp ce eu m-as rostogoli de dimineata pana seara in asternuturi, am face un copil cu mult par pe el si daca nu am face, am trai la fel de fericiti unul in adapostul celuilalt. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
trec mana peste buze si nu inteleg de ce nu mai sunt deloc colorate. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-67364776148634089742019-01-31T00:01:00.000+02:002019-01-31T00:23:42.826+02:00traieste-ma!<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<img alt="Imagini pentru alone tumblr" height="424" src="https://66.media.tumblr.com/edbb1b63fcbc393d0516f1e980c3e90d/tumblr_ok534nfFoO1v2yhvzo1_500.jpg" width="640" /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>tu de ce nu ma postezi pe facebook?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>eu sunt aici cu tine. te traiesc!</i></div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
asta imi inchipui ca i-a raspuns adrian marcelei cand i-a pus intrebarea aia prosteasca. apoi a tras-o de par spre el si s-au prefacut ca a doua zi ea nu urma sa plece din nou la munca in anglia. aceasta este o poveste adevarata, auzita tarziu in noapte, intr-unul dintre avioanele care se intoarceau spre casa. marcela cu cutia de pringles si extraveralul, eu obosita si fara prea mult chef de vorba. nu stiu cum am inceput sa povestim, nici nu mai tin minte cine a initiat discutia sau orasul unde locuia acolo, dar tin minte foarte bine ca am exclamat cand am aflat ca sta in casa cu 5 bulgari, ca au facut impreuna craciunul si revelionul, ca erau primele sarbatori departe de casa, de tot, dar au fost suportabile, pe cat de suportabila poate fi distanta, ca a mai plecat, s-a mai intors, apoi a inceput sa rosteasca prenume, de parca i-as fi cunoscut dintotdeauna. se mai oprea din cand in cand sa se uite pe geam, i se parea ca sunt turbulente, o linisteam, apoi continua povestea. se intorcea doua saptamani in vacanta, nu stie nimeni ca vine, o intreb care e primul lucru pe care vrea sa il faca acasa, se uita direct la mine si imi raspunde raspicat, de parca nu ar avea nicio emotie, ca o sa se duca la cimitir. sunt incurcata, ma gandesc ca si-a pierdut parintii, ii spun ca imi pare rau, schimb subiectul, aduce ea aminte de familie, sta cu fratele si sora mai mica, cea care are un retard, nu primeste nicio pensie de la stat, s-a chinuit mult sa obtina ceva pentru ea, i-au respins dosarul chiar si la bucuresti pe motiv ca ar putea sa lucreze, din nou pare ca nu are nicio emotie, desi imi inchipuiam drama, neputinta, disperarea si mi se parea ca ceva e nedrept in lumea asta. dar ea nu parea sa se simta nedreptatita, ma intreaba daca as locui departe de casa, ii spun ca am locuit, ca a fost foarte greu, ca sunt intre doua lumi, ca as pleca de tot, dar m-as intoarce des, ca sunt atasata de oameni, nu de locuri, ca nu ma leaga nimic de locuri, ma leaga de oameni, ca m-as lega de ei sau as pleca cu ei departe, ma asculta atenta, ma incurajeaza din privire sa continui povestea, dar eu as vrea sa aflu mai multe despre ea. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
a locuit si la londra intr-un cartier rau famat, dar nu a patit nimic, nu s-a simtit amenintata, desi era mereu atenta, a lucrat la un hotel in centrul orasului, viata e grea si scumpa, acum sta intr-un orasel linistit, este genul ei, la 10 dimineata nu vezi om pe strada, doar veveritele. casele nu au incuietori, ma mir tare, s-a obisnuit, adrian a incurajat-o sa plece, sa isi doreasca mai mult, il numeste concubin, apoi prieten, s-a purtat mereu frumos cu sora ei, o scotea in oras, o plimba, nu i-a fost niciodata rusine cu ea, nu a tinut-o ascunsa, asta i-a placut mult la el. nu stiu ce s-a intamplat cu povestea lor, pare ca s-au despartit, nu intreb, tac, lucreaza de la 14-22 intr-un depozit unde isi imparte pauza de 30 minute intre tigari si un sandvis, in rest de colo-colo, printre rafturi mari, cate 20 km zilnic in acelasi depozit, ca un soarece in cusca. mi se face mila, ma intreaba daca poate sa ia la intoarcere carmin si violet de gentiana, ma uit mai atenta cat e de ingrijita, incerc sa ii ghicesc varsta, apoi pomeneste de martin, scotianul cu care s-a imprietenit, de filmele pe care le vad impreuna, de timpul care trece mai bland, dar cu aceeasi durere, a fost sincera cu el, i-a spus ca adrian ramane dragostea vietii ei, singura, ultima, poate a observat ca am facut ochii mari de mirare, nu spui asa ceva despre un fost iubit, mai ales unui barbat care ar putea sa devina noul tau iubit, apoi se uita fix in ochii mei si rosteste raspicat, stii, adrian a murit. nu imi gasesc cuvintele, inteleg de ce vizita la cimitir, pun cap la cap povesti, nu stiu ce sa o intreb, imi spune ea ca s-au cunoscut cu 5 ani in urma, ca a fost un om extraordinar, ca nu era foarte tandru sau declarativ, dar stia ca o iubeste, ca aveau planuri sa isi construiasca o casa, ca era dragostea aia de la 50 ani, care speri sa fie pentru totdeauna, ultima sansa. era in anglia cand adrian i-a spus ca se simtea rau, il durea capul de zile intregi, apoi tot acolo, fara bani pe cartela, cand a primit seara acasa zeci de mesaje, in care ii spunea ca i-au descoperit tumoare pe creier, ca l-au trimis la bucuresti, iar de a doua zi era deja paralizat pe o parte, nu au mai putut face nimic pentru el, nu mai vorbea corect, fusese inginer, un barbat bun, l-au internat intr-un centru de ingrijiri paliative, s-a dus in mai o saptamana la el, nu a mai putut sa povesteasca despre ale lor, nu mai exista nimic al lor, nu a mai avut cu cine, doar il tinea in brate, se bucura de el, el de ea, isi luasera la revedere demult, peste o saptamana a murit si nici nu s-a dus la inmormantare. ea il tine minte cum era in sufragerie cand ii pusese intrebarea aia stupida. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
ii multumesc pentru companie, imi multumeste ca am ajutat-o sa treaca peste teama, apoi mi s-a parut ca avea pentru prima data emotii cand mi-a marturisit ca singuratatea e grea. zambesc stramb, ii confirm, astept la pasapoarte si ma gandesc cata dreptate ar fi avut adrian cu raspunsul ala. pe oameni ar trebui sa “ii traim”, nu sa “ii postam”. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-29470756130322813822019-01-19T16:56:00.000+02:002019-01-19T16:56:00.058+02:00vizuina<div style="text-align: justify;">
<img height="635" src="https://66.media.tumblr.com/1a042dc74a7f9d4b9f46c7fbf486caf4/tumblr_ogsmqvLn2v1tc3dsmo1_1280.jpg" width="640" /></div>
<div style="text-align: justify;">
ma uit la florile mele, le-au cazut frunzele, s-au uscat pe alocuri, ba au pamantul ca dupa seceta, ba prea imbibat in apa. cactusul mai salveaza aparentele, arata bine si pare ingrijit.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a>pe balcon am dat demult cu aspiratorul si am pierdut in neant o bucata mica din lemnul de la pardoseala. peretii mi se par strambi, vopseaua si-a pierdut in unele parti din albul imaculat al inceputului, chitul de la gresie ar merge schimbat, de fapt as putea sa o schimb cu totul, covoarele nu stau niciodata asa cum mi-as dori, oricate parfumuri de camera am schimbat, tot nu miroase ca intr-un magazin de decoratiuni interioare, nu vreau sa imi pun aer conditionat pentru ca nu suport sa trag tuburi prin casa, perdeaua din sufragerie am taiat-o prea scurta, tablourile nu sunt pe pereti, stau in sir indian pe jos, prin casa, sunt prea putine carti in biblioteca, de fapt si pe asta as vrea sa o schimb, de aia a si costat putin, am luat-o cu gandul ca o sa renunt usor la ea, acum nu mai pot, am ascuns fiecare lucru in cate un colt, stau bine, strambe, inghesuite, cutia cu bijuterii, mult spus bijuterii, cele 2-3 plastice de pus in urechi si sarmele de la &other stories, nu e de fapt pentru asta, e cutia de la ochelarii din madrid, carolina lemke, cele mai frumoase modele de ochelari, noroc cu tabloul cu florile de cactus de pe birou ca pot sa agat lanturile de la h&m de el, vulpi, multe vulpi ascunse ici-colo, prin sertare, prin noptiere, prin comode, cutii, rafturi cu carti, uit de ele si mai apar printre carti postale, magneti de frigider sau brose primite cadou. albumul cu david bowie, prea mare sa ii gasesc locul perfect, il rasfoiesc si il mut de colo-colo, comoda de tv din otel, cu usile transparente de unde din cand in cand zaresc lucruri pe care le mai invart intre ele, boxa mov hp primita cadou din care rasuna continuu cate o muzica noua, a mea, a altora, dar mereu rasuna ceva, doctor rockit acum, mai devreme cleopatra in new york, iar cand am schimbat pamantul la flori functia shuffle l-a adus pe gino paoli, cu a lui senza fine. mi se pare atat de mare, atat de gol, dar in acelasi timp nu l-as mai umple cu altceva, l-as lasa sa ne astepte mereu, sa se pregateasca pentru noi de fiecare data cand intram pe usa, sa scartaie patul din dormitor cand ne trantim in el, sa dam cu mana peste luminitele prinse de cadrul lui, sa le insiram pe jos, printre alte luminite, sa ne impiedicam in intuneric de bicicleta de pe hol, cu alte luminite insirate prin ea, in cablul de la laptop, laptopul caruia nici acum nu i-am instalat corect windows-ul, sa avem mereu prea multe umerase, prea multe perne, niciodata insa pernele potrivite, sa ne insiram in asternuturi galbene, sub adapostul draperiilor galbene, sa privim zapada de pe geamul de la balcon, caruia nici acum nu i-am pus plase, vine vara si iar intra insectele, o sa razi cand o sa iti povestesc ca sunt regina insectelor, ca ma invadeaza diferite specii, scap de unele, vin altele, convietuim, ne respectam programul, nu se aseaza pe rufele scoase la uscat, nu le primesc in camerele cu plase la geam. casa asta are tabieturile ei, are placerile ei, vin si pleaca oameni, e bucuroasa cand vin, uneori se bucura la fel de mult cand pleaca, e expansiva, dar tine la intimitatea ei, umple cuptorul cu tarte, torturi, uneori ii ies, de cele mai multe ori ii iese haos, panica, amesteca mirosuri, ingrediente, le arunca in borcane, pe jos, in faras, in sfarsit am luat matura si faras nou, cica asa se face la casa noua, nu mai e demult noua, dar nu i-am cumparat la timpul ei, gentile de rafie sunt atarnate sub sapca pe care scrie weekend, intr-una am ascuns toate fesurile de iarna, manusile, scaunul galben de pe hol pare ca e mereu pe picior de plecare, era de fapt pentru balcon, am mai comandat doua-trei scaune, ca la bistro asa, nu ai niciodata suficiente scaune pentru lumea care vine si pleaca, sunt bucuroasa cand pleaca, deschid laptopul, dau drumul la muzica si la un film, in acelasi timp, sunt nehotarata pe care sa il inchid primul, observ priza pusa stramb, o acopar cu un tablou, nu am mai intins demult salteua de yoga, dadea bine in sufragerie pe jos, oare de ce nu am ales alte plinte, alt parchet, patul imi place in continuare, canapeaua parca as schimba-o, dar a costat cam mult, am incercat sa curat un perete si am intins praful peste tot, as cheltui banii pe paturi si pe covoare colorate facute manual, si pe tablouri, dar cum nu sunt niciodata decisa daca sa le intind pe pereti, ar zacea toate pe jos in sir indian. ma bag in patura cu totul, ma afund in ea, cu tine, fara tine, in casa cu musafiri, fara musafiri, casa asta imperfecta, cu pereti strambi, cu toate lucrurile care par deranjate, dar care sunt ingrijite cu atentie, casa asta imperfecta, ca mine, ca tot ce ma inconjoara, ca oamenii pe care ii aleg sa intre in ea, ca hainele care stau atarnate pe un stender la vedere, singurul care s-a integrat perfect din prima, de parca il masurasem atunci cand l-am cumparat. casa asta imperfecta, cu privelistea ei imperfecta, cu torturile si peretii imperfecti, cu toate care par ca sunt mereu pe picior de plecare, asa ca mine. cu toate astea, casa asta imperfecta, pe care as lua-o cu mine in toate locurile noi, sa ii arat cat e de frumoasa, de admirata, de privita pe ascuns, de diferita, de dorita de altii, de autentica, de sincera, cat ma cuprinde si ma atrage, cam asa cum te atrag eu pe tine intr-o dimineata de ianuarie, ca sa ne afundam in pernele astea colorate.<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
iesim la primavara, iti promit. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-36568085395245580212019-01-06T17:08:00.001+02:002019-01-06T17:09:05.860+02:00cheesecake-ul, dragostea mea<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWmFxSiiZGFWeDLtH6nom5GKrdGYTIaNsL8CIXXyTeJE3gj1jJPNo66JqK_GbZ9-P6-p76g-Xw_vBh_KEALCeqdcBSSE2FUJyRm8YN-I3Hk6w30ldyVA9nN75OH89cM2dGAhcMAd77kPY/s1600/IMG_1880.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWmFxSiiZGFWeDLtH6nom5GKrdGYTIaNsL8CIXXyTeJE3gj1jJPNo66JqK_GbZ9-P6-p76g-Xw_vBh_KEALCeqdcBSSE2FUJyRm8YN-I3Hk6w30ldyVA9nN75OH89cM2dGAhcMAd77kPY/s640/IMG_1880.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
de cateva zile coc continuu. cheesecake, tarte cu spanac si pecorino, tarte cu ciocolata si zmeura, tarte cu broccoli si ricotta, cuptorul meu a obosit de cate a vazut zilele astea. e felul meu de a nu ma gandi, de a nu avea timp de regrete, de nostalgii, de a despica firul in patru, in patru zile. sau cinci. <br />
<a name='more'></a>nu le-am numarat nici pana acum. de fapt, parca nici nu au fost. ma asez la birou sa scriu si incep sa caut mese si scaune pentru sufragerie. apoi genti de voiaj, bilete de avion, matura si faras, mai bine mai coc ceva, in loc sa astern povestea asta pe hartie. ma plimb din bucatarie in dormitor, din baie in sufragerie, din hol pe balcon, as da cu aspiratorul, dar nu mai merge. mai bine mai coc ceva, in loc sa astern povestea asta pe hartie. mai bine ma preocup de ceea ce mananc zilele urmatoare sau de emailurile cu scrisuri urate care vor urma de luni incolo. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>dar cine mai stie cand urmeaza luni? lunea de dupa. </b></div>
<div style="text-align: justify;">
ma intind pe canapea, inchid ochii si aud usor cum picura pe geamul din mansarda. nu picura, ninge, dar e o ninsoare grea, apasatoare. in mintea mea e o poveste dintr-aia pe care nu ai cum sa o spui altora. prea mici sa inteleaga, prea mari sa se bucure. miroase a kurtos, a parfum cu piper negru, a piele sarata, a spuma de baie peste pielea sarata, a zambetele alea prostesti pe care le vad in oglinda de pe hol, de unde rasuna un vechi cantec italian, sau de fapt o voce care canta un cantec vechi italian. ma uit la persoana din oglinda, are chipul tuturor iubirilor mele trecute si totusi nu imi este familiar. oare cand a aparut, de cand sta acolo si ma priveste, de cand suntem impreuna in asternuturile astea albe si ascultam cum ninge in ianuarie. dintr-odata mi se face rusine de toata atmosfera asta romantica, desueta pentru gustul meu, ma ridic, pun o alta melodie, si afirm cu voce tare ca nu as putea sa traiesc fara muzica mea. fara tanguielile astea care imi definesc fiecare miscare, care imi aduc aminte cand am mancat si ce, cand aveam corpul acoperit cu spuma de baie, cand aveam corpul acoperit cu el, cand l-am descoperit ca sa il recunoasca, cand am stat unul in fata celuilalt in tren, sau cu capul pe umarul cu forma perfecta, de parca acolo statuse dintotdeauna. nu toate capetele incap pe toti umerii, credeti-ma pe cuvant. asa cum nu toti umerii se lasa intr-o parte ca sa iti sprijni tu capul. asta am invatat in ultimii ani, dar poate nici nu am avut timp sa caut.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
nici acum nu am timp, nici el nu are timp, asta inseamna ca in mansarda asta nu e timp pentru altceva. caut cuvintele potrivite sa spuna ca nu imi place sa fac planuri, dar ca traiesc doar pentru planurile pe care le fac. ca planurile si viata mea sunt asezate intr-un troller mic de mana, pe care il urc si cobor, ca nu stiu cum sa stau, sa astept, ca nu astept nimic, daca vreau ceva imi pun din nou viata intr-un bagaj si plec. nu imi plac lucrurile simple, pe alea le-as fi putut avea demult. de aia am iubit ani de zile cea mai complicata poveste, de aia am inceput sa scriu, de aia am lasat pe altii sa creada ca totul este o fantezie, ca le spun orice, in timp ce eu traiesc povesti dificile, complicate, prea complicate sa scriu despre ele. cred ca imi citeste gandurile, imi spune ca e dificil, zambesc prostesc, se uita ciudat la mine, ii confirm cat e de dificil, ii spun planurile mele pentru primele luni din an, rade el, ne intrebam daca va urma, nu raspunde niciunul, as vrea sa plang, dar incepe din nou sa imi miroasa pielea a sare si uit. asta e un lucru ciudat, uit sa plang. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
as vrea sa stau aici in bucatarie, sa privesc in gol sau macar tarta de ciocolata din cuptor si sa plang, sa jelesc, sa ma intreb de ce mie, de ce asa, de ce dificil, complicat, de ce nu pot sa scriu simplu despre asta, sa va spun uite asta sunt eu, asta este el, as pune doua-trei dialoguri intre noi, voi ati intelege personajele, v-ati imagina chipurile, trasaturile, si le-ati recunoaste pe strada daca ar trece pe langa voi. dar eu uit sa plang si nici nu stiu sa povestesc pe intelesul vostru. ciudat, nici macar nu stiu daca am inventat ceva doar ca sa mai treaca timpul, doar ca sa ma macine o traire d-asta, sa ma joc de-a indragosteala, sa am cu ce sa ma laud altora, prea mici sa se bucure, prea mari sa inteleaga. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-82939629505649963392018-12-24T22:45:00.000+02:002018-12-24T22:45:03.820+02:00lor, celor cativa<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4oXmhp2j93pODuFQ8sk1eWFilpuAyxVij_zlphv1aB6x-0w6borf20y9qjv90Np3u85NWkIR_-A578jSxRo0V5jfYgKNJcS3EMSJe0yKpAFtwn_4zzsxVNw-v-alkJz_3mAsVTB9TCeg/s1600/IMG_1310.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1590" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4oXmhp2j93pODuFQ8sk1eWFilpuAyxVij_zlphv1aB6x-0w6borf20y9qjv90Np3u85NWkIR_-A578jSxRo0V5jfYgKNJcS3EMSJe0yKpAFtwn_4zzsxVNw-v-alkJz_3mAsVTB9TCeg/s640/IMG_1310.jpg" width="634" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
sun la parter, ma imbratiseaza cu o mana, in timp ce inchide usa in urma noastra cu cealalta. simt toata bucuria revederii, de parca singuratatea de peste an si-ar gasi alinarea in strangerea noastra.</div>
<a name='more'></a> ne povestim bucuriile, ii vorbesc despre toate vacantele de peste an, de avioanele dus-intors, de cate ori am plecat, de cate ori mai urmeaza sa plec, de planuri, multe planuri, de bucuria de a descoperi toate locurile alea, ma intreaba cum e palermo, cat de diferit e stockholm, daca e asa spectaculos in matera, cum de ma duc asa des in roma, sau de ce o sa ma intorc la madrid. apoi imi vorbeste cu un entuziasm rezervat despre concertul corului madrigal, despre rochia grena a dirijoarei anna ungureanu, de gratia cu care isi misca mainile, sau cum pasea ca o balerina in ovatiile publicului. ma intreaba daca l-am ascultat pe emy dragoi, ce spectacole de balet am mai vazut, cum sunt fantanile de la unirii, ajungem inevitabil la o poveste despre mame, cu mame, imi spune despre cea care nu mai este, ii spun despre a mea, cea cu care descopar lumea, tarile, orasele, cu care ma bucur de zece ori mai mult de fiecare bucata de pizza, de orice pahar de vin din alsacia, de toate fructele de mare din bari, de parca ea este acum copilul, iar eu omul mare care ii arata lumea. o simt ca se emotioneaza, vorbeste despre mine admirativ, de parca nu as mai fi acolo, ii raspund usor rusinata ca nu este cazul, orice copil ar face asta in locul meu, ma priveste serios si imi spune ca nu oricare, din contra. foarte putini. cativa. ne imbratisam din nou, ne strangem tare, ne promitem sa ne auzim, nici mai des, nici mai mult, doar atunci cand simtim nevoia.<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
urc gandindu-ma la cei foarte putini, la cei cativa despre care imi vorbise. imi aduc aminte de intamplari de peste an, de acasa, de la birou, personale sau profesionale, la schimburile de mailuri, de replici, de intamplari, si ma gandesc cum as putea sa le multumesc si eu celor cativa din viata mea. unora am facut-o deja prin povestile in care am incercat sa ii pastrez cat mai mult in lumea mea, sa le arat cat ii apreciez, cat sunt de recunoscatoare ca au aparut, fiecare dintre ei cu un cuvant, o poveste mai lunga, un mesaj mai scurt, sau pur si simplu pentru ca sunt mereu acolo. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>lor, celor cativa, multumesc:</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<ul>
<li><i>colegei cu parul lung si negru, pe care o urmaresc pe ascuns de ceva timp, si care intr-o zi mi-a scris numele, m-a facut sa tresar si dupa aceea a insirat niste cuvinte frumoase despre povestile astea scurte si simple, de parca erau cel putin rupte din cartile lui hemingway</i></li>
<li><i>doamnei cu parul scurt si blond pentru toata dragostea cu care ma strange de mana si imi vorbeste despre aceleasi povesti, de parca ar influenta vietile unora dintre voi, asa cum imi influentati voi mie diminetile de dupa</i></li>
<li><i>celui care mi-a spus intr-o zi ca am scris o poveste aproape perfecta</i></li>
<li><i>claiei blonde de par, cea care imi umple sufletul cu o bucurie nemaintalnita, infinita, chiar si atunci cand sunt intr-un pat de spital si singurul lucru care ma mai face sa zambesc este poza cu ea razand cu gura pana la urechi, din care aud hohotele noastre cand vorbim despre vulpite, animalute si alte oratanii. tot ea m-a strans saptamana asta cu bratele ei mici, si-a pus capul pe mine, si mi-a aratat ca intreaga lume statea la pieptul meu, cu noi pe scaunul ala</i></li>
<li><i>celei care e departe, cu care ma vad prea rar, dar care ma asteapta la aeroport cu floarea soarelui si pateuri facute de ea, ca sa imi arate ca departarea e doar la un bilet de avion distanta</i></li>
<li><i>celor care impacheteaza cadouri pentru mine, celor pentru care impachetez cadouri, ca de nu ar fi, nu as mai avea despre cine povesti</i></li>
<li><i>celei cu care imi cumpar biletele de avion. restul e poveste</i></li>
<li><i>celei pentru care cumpar bilete de avion, care imi spune mereu ca seman cu ea, eu ii spun ca nu ma place chiar toata lumea, ea imi spune pentru ca tocmai pe aia nu ii vrei langa tine, eu rad, ma incrunt, ma gandesc, si imi dau seama ca nu seman mereu cu ea. nu am inca intelepciunea sa aleg graul din neghina, ma incurc uneori intre boabe. rade si ea, pune concertul lui freddie pe tableta si canta refrenul pe limba ei</i></li>
<li><i>celei pe care o intreb mergem si imi raspunde mereu “da”, nu “unde”</i></li>
<li><i>celui care ma copleseste cu bucuria revederilor, care se preocupa, caruia ii pasa, chiar si atunci cand pentru altii e un om prea important, iar pentru mine mereu acolo</i></li>
<li><i>celei cu care am vorbit candva in finlandeza si care, din momentul in care mi-a spus ca ii sunt draga, am stiut ca o sa fiu mereu acolo </i></li>
<li><i>celor care ma invita in casele lor, pentru care plec oricand la drum lung, care au transformat orase si departari in acasa si bine ai revenit. cei cu care vorbesc cand intr-o limba, cand il alta, care imi raspund impreuna sau separat, peste care se amesteca toate cuvintele, mesele, traditiile, culturile, dar cu care ma inteleg prin bucuria revederii</i></li>
<li><i>celui care scrie in fiecare zi mailuri cu zambete si care scoate zambetele alea din mailuri, atunci cand altii le umplu cu scrisul ala rau, frustrat, in care nu exista multumesc-ul anilor mei de acasa. lui, pentru ca l-a adus acolo unde nu credeam ca mai exista</i></li>
<li><i>lui, celui care mi-a aratat in toti anii astia ca suntem cei mai indragostiti neindragostiti pe care ii cunosc. celui caruia i-am scris povesti, i-am suflat praf de stele, pentru care au trecut ani, asteptari, lifturi pierdute, si care nu s-a abatut niciodata din drumul sau. celui pentru care am plans, singurul pentru care am plans in ultimii ani. tocmai pentru lacrimile astea, pentru ca altfel ar fi o poveste ca atatea altele</i></li>
<li><i>celui care a aparut atunci cand nu imi doream sa apara, fara sa mai tina cont de sincronizari, sau povestile neincheiate din vietile noastre</i></li>
<li><i>conversilor rosii al celui care o sa apara, ca in visul unei nopti de vara</i></li>
<li><i><b>povestilor mele, pentru ca exista.</b></i></li>
</ul>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3253178303811661500.post-1950805997888750862018-12-03T00:20:00.003+02:002020-02-25T12:39:06.986+02:00fenomenul global al oamenilor singuri la 30 ani<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><img alt="Imagini pentru people tumblr" height="426" src="https://s3-eu-west-1.amazonaws.com/storia-cdn-ie-prod-001/staged/host-prod/09d6fe0239499001-09d6fe0239499002.jpg" width="640" /> genul ala de barbat care pare dezinvolt cand este intr-un grup de oameni? cel care iese in evidenta prin gesturi, felul in care rade, sau in care atinge usor umarul sau mana persoanei de langa, cel care nu are dificultati in a vorbi despre situatia economica din china, fenomenul global al femeilor singure la 30 ani, interpretarea lui rami malek din bohemian, sau whiskey-ul japonez care se drege dimineata cu multa cola cu lamaie.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><span style="font-family: inherit;"> nici cel mai frumos, nici cel mai inalt sau slab, nici cel mai romantic sau empatic, dar pentru care nu gasesti justificarea emotiei atunci cand iti atinge din intamplare spatele si se scuza ca trebuie sa treaca mai departe. sau poate ti s-a parut, poate e doar entuziasmul unei apropieri pe care nu ai mai simtit-o demult. el rade in continuare, vorbeste tare, lumea rade peste el, rade cu el, rade la toate glumele pe care le face, e tipul ala popular despre care te intrebi cum face sa il placa toti de la masa aia mare. apoi se afunda in fotoliul de langa tine, devine serios, te ignora, se face ca nu esti aici, isi da ochelarii jos, se freaca la ochi, primeste un pahar cu vin, il refuza, insista, il soarbe fara sa ii placa. tu iti desfaci nasturii de la sacou, ti se vede mai bine fusta de piele rosie, el ciocneste si striga cheers, fata aia cu parul valvoi roieste in jurul lui, are colturile gurii cazute, riduri de incruntare, pare rautacioasa cu ceilalti, el o face sa rada de parca nu s-a mai distrat asa de la revelionul din ’93, tu mai comanzi un gin, poate prinzi curaj sa il intrebi macar ce mai face, sau sa inventezi un subiect legat de planurile de sarbatori, iti treci mana prin par si degetele iti raman agatate in firele incurcate. nu ti-a iesit nici schema asta vazuta intr-un film pe hbo. </span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">dupa prima ora incepi sa ii cauti defectele, iti dai seama ca nu iti plac ramele lui de ochelari, ca are fruntea cam lata, ca incepe sa ii cada parul, pare ca are si putina burta, cand rade se aude un horcait usor, parca nici degetele de la mana nu sunt cum ti-ar placea, blugii nu ii vin tocmai perfect, si nici glumele nu sunt intotdeauna cele mai reusite. uneori pare imatur, glumeste cu ceilalti barbati de la masa de parca mai sunt la liceu, nu este atent la ceea ce mananca, bea cam mult, vorbeste zgomotos, iar atingerile alea cu persoanele de langa chiar par premeditate. sigur e intr-o relatie, sigur e si indragostit, tipa o fi frumoasa, pare ca ii plac tipele simpatice cu simtul umorului, ea o avea cate putin din toate, o fi si vreun manager la o multinationala, sau nu, pare ca ii plac tipele boeme, inclinate spre arta, prea stie cate putin din toate. ce sa caute o tipa frumoasa cu el, nici macar nu e frumos, nici slab, nici foarte inalt, sigur e cu una banala ca el. se potrivesc, sa fie sanatosi ca sigur sunt impreuna de multi ani si s-au plictisit unul de celalalt, dar nu au curaj sa-si recunoasca asta. cine stie ce face ea in timp ce el joaca rolul vietii lui la masa asta mare? nici macar nu cred ca il place toata lumea, poate doar creata aia rautacioasa, dar pe ea o inteleg, pare ca ar pleca cu oricine la ora asta. daca merg impreuna in aceeasi directie la finalul serii, sigur este ceva intre ei. te duci la baie, te mai uiti o data in oglinda, body-ul in dungi iti vine perfect, fusta rosie e cea mai buna achizitie pe care ai facut-o in 2011, iar rujul asta ar trebui sa il porti mai des.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">la masa s-au schimbat locurile, lumea se amesteca, au mai venit, s-au mai rotit, toti trec pe la el de parca asteapta binecuvantarea distractiei. cauti un loc cat mai indepartat sa nu mai faci parte din spectacolul ala absurd. ti se pare un pic ciudat ca toti cei care au vorbit deja cu el se opresc apoi si la tine, ciocnesc paharele cu al tau, vin, pleaca, te intreaba ce faci de sarbatori, de unde ai fusta asta superba, tu le atingi umarul usor sau mana, razi zgomotos, iti dai parul peste cap, apoi intr-o parte, el trece pe langa tine, tu il ignori intentionat, pare ca dintr-odata te cauta din priviri, tu te uiti dupa tipul cu barba, iti dai ochelarii jos, te freci la ochi, lumea rade cu tine, peste tine, si par ca toti sunt impartiti intre cele doua colturi ale mesei.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">te duci la baie, iesi de la baie si holul e comun cu al barbatilor, va intalniti pentru prima data doar voi doi fata in fata. e liniste, nu se mai aude george ezra cu hold my girl, nici rasetele, paharele, sorbiturile, sacoul e inchis, ochelarii sunt la ochi, mainile stau inerte pe langa corp si au uitat toate atingerile intamplatoare de mai devreme. si el sta la fel, pare ca asteapta ceva, pare ca ochii aia colorati sunt mai luminati, ca stralucesc, mainile ii atarna pe langa corp, se uita de parca te vede pentru prima data. ce inalt si ce frumos este, cu bratele alea perfecte si degetele lungi, cu ochelarii aia care i-ar veni bine numai unui barbat cu trasaturile sale, astepti sa te intrebe ce mai faci, ce planuri ai de sarbatori, oare sa il lasi sa iti atinga el primul umarul sau sa incepi tu jocul asta al seductiei, esti nehotarata, dintr-odata nu mai ai nici curaj. el pare incurcat, vrea sa te ocoleasca prin stanga, dar o ia brusc in dreapta, te atinge din greseala si se scuza, te scuzi si tu, treci mai departe, nu te intorci, nu se intoarce. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">stiti genul ala de femeie care pare relaxata cand este intr-un grup de oameni? cea care iese in evidenta prin gesturi, felul in care rade, sau in care atinge usor umarul sau mana persoanei de langa, cea care nu are dificultati in a vorbi despre alimentatia diversificata a copiilor altor prieteni, despre muntii lui paolo cognetti, fuga lui ceausescu din piata revolutiei, sau concertul lui florence de la londra. tot ea este cea care o sa treaca mereu pe langa el, de parca nu l-ar fi vazut, iar el o sa se prefaca indiferent, de parca nu ar fi observat fusta rosie de cum a intrat pe usa grea de metal, in timp ce isi trecea mana prin parul incurcat. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<span style="font-size: x-small;">imaginea de <a href="https://storia.me/tr/insanlar-46xwkd/collection" target="_blank">aici</a></span></div>
Unknownnoreply@blogger.com