1 august 2016

bucuresti-oriunde

mi-e dor de drum lung, dar in acelasi timp mi-e teama de locuri indepartate. e un amestec de nou si necunoscut, care imi lasa un gol in stomac. ca entuziasmul primei zile cand te cazezi la hotel si dorul de casa ta dupa cateva zile de stat acolo. de mai bine de 12 ani casa mea e drumul dintre bucuresti-ploiesti, intre casa mea de aici si cea de acolo, cu ai mei dragi.

azi i-am sunat sa le urez pentru primii 35 de ani impreuna si pentru cei multi care vor urma. intotdeauna suntem intre acasa si dor, intre “bine v-am gasit!” si “pe curand!”. asa cum sunt cand a unuia, cand a celuilalt, iar ei intotdeauna ai mei.

cand el ma plimba cu sania pe stradutele din spatele blocului, ea avea grija sa imi traga fesul pe urechi sa nu racesc.

cand el ma dadea la inot, ea cumpara tul ca sa imi faca rochie pentru primul si singurul meu spectacol de balet.

cand ea lucra 12 ore in tura de zi, el venea sa ma ia de la gradinita sa ne plimbam pe stradutele cu gradini pline de flori si “case mari”.

cand ea ma certa ca luam 7 la teza la mate, el imi zicea “eh, lasa, asta e! dar mama stie?”

cand el era multumit ca plecam la club in blugi, ea imi pitea in geanta fusta-mini sa ma schimb la prietenele din bloc.

cand el ma vedea pe balcon in fusta-mini plecand la club, ea imi facea cu mana si striga “lasa ca ii trece pana dimineata”. tot ea il trimitea sa ma astepte la 3-4 dimineata in fata clubului cu masina.

cand ea imi spunea ca am prea multe haine, el ma ducea la magazinul “per te” pe bulevardul republicii sa imi cumpar si o pereche de blugi prespalati.

cand el voia sa ne uitam impreuna la un “film de casa”, noaptea povesteam cu ea despre cartea “amantul doamnei chatterley”.

cand el venea peste noi in camera la 2 dimineata, trezit de hohotele noastre de ras, ea imi tragea patura peste cap sa nu ne vada.

cand ea stia ca am primul prieten, el imi facea surprize si imi aducea sandvis si kit kat la recreatia mare.

cand el spera sa ma fac profesoara sau medic, ea mergea cu mine la bucuresti sa ma inscriu la comunicare.

cand ea stia ca doare, el stia ca a trecut deja.

cand el imi spune sa ocolesc gropile cand e in dreapta, ea striga din spate “lasa fata in pace, ca nu esti la volan!”

cand ea imi zice ca imi sta bine in rochia neagra, el ar mai vrea sa imi pun totusi si niste margele colorate.

cand ea vrea sa plece acasa, el ii spune sa mai stea.

cand el vrea sa se mute la bucuresti la pensie, ea viseaza sa planteze mai multi trandafiri la casa de la tara.

cand el vrea si anul asta 6 zile la mamaia, ea isi face planuri sa vada colosseum si fontana di trevi.

cand ea danseaza pe queen, el ar mai asculta inca o data abba.

cand ea imi spune “orice te face pe tine fericita”, el ma intreaba ce imi trebuia tatuaj. apoi imi spune si el acelasi lucru.

cand el vrea sa se uite la filme cu bataie, ea ma suna sa imi spuna ca stalkereste pe facebook.

cand ea nu ma intreaba nimic, tace si el.

cand ea il intreaba daca vrea bomboana, el zice ca nu mai mananca dulce. cand ea il pacaleste ca bomboana e de la mine, lui i se face dintr-odata pofta.

cand el imi spune ca seman cu ea, eu stiu sigur ca seman cu el.

cand el se uita la stirile din sport, ea da buzna in sufragerie cu tableta sa ii citeasca povestea asta.

cand ei stiu ca voi pleca, eu le spun ca ma voi intoarce.

cand ei stiu ca e despre dor, eu stiu ca intotdeauna va fi doar despre acasa. si acasa nu e drumul bucuresti-ploiesti, e bucuria drumului lung spre oriunde.

Imaginea de aici