nu am mai scris demult. uneori mi se face dor. alteori ma simt coplesita de rutina si mi se pare ca nu mai am nimic interesant de spus. am cateva idei, dar se pierd repede in ganduri si neliniste. nici acum nu am vreo poveste care sa va placa, nu am nimic distractiv de spus. randurile astea sunt pentru mine. caut un punct de sprijin, un echilibru, un semn ca lucrurile nu se intampla asa cum ne dorim cu un scop. un motiv pentru care sa rad cu pofta sau sa plang avand o justificare serioasa.