6 noiembrie 2014

Dragii mei...

Nu am mai scris demult. Uneori mi se face dor. Alteori ma simt coplesita de rutina si mi se pare ca nu mai am nimic interesant de spus. Am cateva idei, dar se pierd repede in ganduri si neliniste. Nici acum nu am vreo poveste care sa va placa, nu am nimic distractiv de spus. Randurile astea sunt pentru mine. Caut un punct de sprijin. Un echilibru, un semn ca lucrurile nu se intampla asa cum ne dorim cu un scop. Un motiv pentru care sa rad cu pofta. Sau sa plang avand o justificare serioasa.

M-am dus acasa pentru ca acolo e « echilibrul meu ». Am stat in bratele ei si m-am simtit din nou copilul fara griji, care se cuibarea langa ea si era fericit. Am gasit printre caiete vechi si scrisori, o hartie ingalbenita, rupta la colturi,  pe care era trecut anul 1980. Scrisa de ea, pe cand era mai tanara ca mine cu multi ani. Am citit-o repede de teama sa nu dispara sub lacrimile mele. Si dintr-o data mi-am dat seama ca nu am voie sa fiu nefericita. Ca problemele mele sunt simple ca joaca unui copil. Cel putin ca joaca de pe vremea cand eram eu copil. Ca rochiile mele de vara sunt destule si au pantofi cu care se asorteaza. Ca noaptea mea e o noapte senina si diminetile sunt cat se poate de colorate. Ca timpul meu e un timp frumos...

Dragii mei,

Cred ca va surprinde faptul ca va scriu pe o asemenea coala de hartie, dar alta nu am. Si stiu ca va bucurati cand aflati vesti de la noi.
Dragii mei, cand va scriu aceste randuri este ora 3.30 noaptea si un dor nespus de voi ma apuca. Imi vin lacrimi in ochi cand ma gandesc cum era cu cativa ani in urma. Eram la mama acasa si nu aveam nicio grija. Nu mi-as fi adus aminte de acei ani, daca nu as fi dat de greu. Muncesc ziua si noaptea ca sa iau un ban. Cand vine ziua de salariu, parca imi tremura mainile cand stiu ca sunt bani munciti cu greu. 
Dragii mei, sa stiti ca am intrat si eu in cheltuieli. Nu stiu cum sa imi impart banii sa imi ajunga. Pe 11 iulie am luat 1100 lei, dar sa va spun drept nu mi-au ramas decat 75 lei. 
= 400 rochie cununia civila 
= 350 rata CAR (m-a ajutat si Doru), etc.
Ma mai ajuta si el, ca altfel nu stiu cum ma descurcam. 
Mamica draga, a luat Silvia banii de la CAR, 8000 lei.
=6000 lei CEC
=1000 lei sunt la mine pentru plapuma
=1000 lei si-a mai luat si ea cate ceva: un set de farfurii, o fata de masa foarte frumoasa, o rochie, sandale.
Tot ce si-a luat ea, mi-a luat si mie. Am sa ii dau 400 lei. Mi-a luat o rochie de vara ca nu mai aveam deloc. 
Mama, iti trimit prin Viorel pachetul acesta; atata am putut, atata v-am trimis. Miercuri iau si eu banii 375 lei, atat este avansul. 
Mama, saptamana viitoare vin cu Doru si Silvia acasa si stam toata saptamana. Ne luam un concediu.
Doru este in examen. La fel ca mine anul trecut.
Inchei, deoarece a venit trenul in gara si trebuie sa ma duc sa luam coletele. Ma dor ochii de somn.
Va sarut, V
PS: Venim saptamana viitoare! 
1980