scurta povestire despre o femeie frumoasa.

ma uitam la ea si stiam ca asa trebuie sa arate o femeie frumoasa. o priveam cu admiratie pentru felul in care aparea in camera si toata atentia se muta asupra ei. zambea si deja erau fermecati. povestea nimicuri, dar prin felul in care gesticula sau accentua cate un cuvant parea ca isi spune intreaga istorie a vietii sale si o ascultau toti cu sufletul la gura.

Cel mai mare regret in viata?

Am primit filmuletul acum ceva vreme si am avut cam aceeasi reactie ca a oamenilor carora li s-a pus intrebarea "Care este cel mai mare regret al tau?"...atat de intima si atat de dificil de raspuns.

Decembrie! Pentru unii luna cea mai asteptata si fericita din an, pentru altii prilej de reflexie si planuri de viitor. M-am uitat cu rabdare si emotie la toate interviurile si, desi mi-a fost destul de greu, mi-am facut un top 5:

Ce ma enerveaza in perioada sarbatorilor...

...sau ce ma amuza in toata frenezia asta a Craciunului...

1. Femeile cu bratele pline de umerase care tarasc la propriu dupa ele cate un barbat disperat, epuizat de orele petrecute prin mall-uri. *
- Iubitule, ce zici de bluza asta?
El, plictisit, chinuindu-se sa para inca interesat:
- Da, da, e frumoasa!
- Hmmm, ce-i cu tine??!! Nici nu te-ai uitat, deja ma enervezi!!
- Pai nu e la fel ca celelalte pe care mi le-ai aratat?
- Nuuu, asta e decupata in V la gat!

Turism la beculete

Am descoperit ca proaspat posesoare de permis ca imi place sa conduc noaptea prin Bucurestiul liber, atat de sufocat de masini in timpul saptamanii. Intr-o noapte tarzie de weekend cu ceata, ascultam pe drum Freebirds si gandurile mele zburau singure intr-o cu totul alta directie. O senzatie noua si tare placuta...

Cu amintirea serilor trecute, vineri aproape de miezul noptii m-am trezit la Universitate intr-o coada neasteptata de masini si am crezut ca de fapt era luni dimineata si uitase cineva sa imi spuna. Nu intelegeam de ce se circula bara la bara si cum de erau coloane de masini pana la Victoriei (pentru cei care nu sunt din Bucuresti, este o distanta considerabila daca o parcurgi bara la bara). Oare traiesc eu intr-un oras paralel si abia acum am scos capul din vizuina sau chiar se intampla ceva deosebit in seara asta?

Pune-ti o dorinta!

decembrie. de ce ma surprinde cu intrebarea oare cand a trecut anul asta atat de repede?

parca ma simt din ce in ce mai nepregatita de graba cu care vine ultima luna in calendar. iti propui la inceputul anului sa faci atatea, incepi usor, usor sa te urnesti, pe la mijloc te gandesti ca au ramas inca nefacute, dar mai ai timp si brusc este luna decembrie.

am avut 3 rezolutii pentru acest an si mi-am implinit doua dintre ele, statistic stau destul de bine. am zis ca o reciclez si o las pentru anul viitor, dar o rezolutie nu trebuie sa ramana neimplinita mai mult de doi ani la rand, deci 2014 se anunta destul de promitator. 

Cat de mic este un oras mare...

Vi s-a intamplat vreodata sa fugiti de ceva si sa esuati lamentabil, trezindu-va exact in acea situatie? Ca atunci cand te desparti de o persoana si brusc teama ta cea mai mare este sa nu o reintalnesti intamplator...

Oare daca mi-e pofta de prajitura mea preferata, o sa il gasesc la masa din colt savurand cu o placere nebuna tigarile alea oribile cu miros de cirese? Oare daca ma duc vinerea la film o sa fie pe randul din spatele meu? Oare daca mi-e pofta sa beau cafeaua intr-o dimineata de weekend acolo unde am fost atatea alte dimineti impreuna, o sa il gasesc la masuta cu scaune inalte? Si uite asa un sir lung de intrebari iti navalesc prin minte si tot asa orasul care ti se parea atat de mare se ingusteaza putin cate putin.

Mic indreptar despre femei

Am citit recent un studiu despre ceea ce apreciaza barbatii romani la o femeie...se pare ca domnii sunt interesati in primul rand de frumusete, dar aceasta trebuie sa fie dublata de inteligenta si incredere in propria persoana. Nu zau!? Pe principiul acesta eu daca mi-l doresc frumos, destept si cu bani sunt pretentioasa, idealista, etc...Conform studiului un numar reprezentativ de barbati asociaza feminitatea cu frumusetea, ceea ce m-a amuzat si m-a facut sa ma gandesc la femeile din viata mea si la cat sunt de feminine fara sa fie in tiparele clasice de frumusete. Dar despre ele o sa va vorbesc alta data...

Un compliment, va rog!

Initial am vrut sa incep cu o marturisire de genul <Ma numesc X si am suferit multi ani de sindromul “complimentofobie”>. Nu, chiar nu exista termenul, insa nu am reusit sa nascocesc ceva mai creativ, sa descriu de fapt o problema cu care (sper) s-au mai confruntat si alte persoane – ce faci cand ti se spune ca nu stii sa primesti un compliment?

Tatii copilului meu

Pentru cei care deja au strambat din nas la titlul lipsit de inspiratie pe care l-am gasit pentru randurile de mai jos, tin sa precizez inca de la inceput ca nu sunt casatorita si nici nu am copii. Teoretic nu am avut inca parte de aceasta experienta, practic insa in visele pe care mi le construiam alaturi de barbatul de langa mine m-am casatorit de cel putin 2-3 ori si am avut si vreo 3 copii cu fiecare dintre ei. Fara sa fiu genul de femeie care a visat dintotdeauna la ziua nuntii, trebuie sa recunosc ca mi-am imaginat-o de cateva ori alaturi de omul de langa mine. De fiecare data cand am parasit sau am fost parasita am plans dupa copiii nostri, dupa felul in care aratau in mintea mea, uneori mai mult decat dupa iubirea in sine.