Lay beside me, tell me what they've done!

scoate din geanta cateva bomboane sofisticate, aduse de mine de la stockholm. imi spune ca au o umplutura interesanta, cu portocale, ii spun ca nu mai mananc zahar, insista ca sunt sofisticate, apoi ca nu putea sa le manance cu tata pe toate, fara sa stie ca am gustat si eu.

jesper & agnes

cu melatonina si paharul de apa pe noptiera, deja eram sigura ca o sa dorm mai bine ca in ultimele nopti. am simtit patul cum se misca puternic si am amutit. nu mai tineam minte cat timp trecuse de cand golisem paharul, unde eram, daca ma intorsesem acasa, sau era o alta camera de hotel. cand am realizat ca sunt singura m-a trecut o transpiratie rece pe sira spinarii.

 

perfect necunoscuti

am atatea poze cu straini in telefon, incat uneori ma gandesc in cate telefoane, ale cator straini, as gasi poze cu mine si ce am trait in ziua in care mi le-au facut.

orecchiette, popizze si alte minuni ale lumii antice

sunt singura in piata si ma uit la oameni. rumoarea asta specifica ma tulbura, ma rascoleste, imi aduce aminte ca in tara cu rufele atarnate de balcoane si miros de mamaliga prajita pe strada, cu paste intinse la uscat in vazul tuturor, ma simt de fiecare data ca un personaj din filmele lor vechi.