14 octombrie 2019

cui? lui!



VÉGHE f. 1) Stare a unei persoane care nu doarme; 2) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri.

camera miroase a cardamon, iar aerul rece de afara face ca mirosul de carne de la restaurantul din colt sa se simta la fel de puternic.
starea de veghe ma scoate din minti, ma consuma sa ma uit la cineva in timp ce doarme, incepe sa ma manance pielea, sa ma enerveze linistea de pe chipul celuilalt, faptul ca ma duc la baie degeaba de cel putin doua ori, ca afara e rece si nu pot sa stau in chiloti pe balcon, ma prefac ca visez urat si tresar, ma prinde si mai tare ca intr-o menghina si dintr-odata simt ca se suie multe insecte pe mine si nu pot sa ma scarpin. ii suflu in par, deschide un ochi, ii inchid eu repede, ma uit cu ochiul drept strans, m-am entuziasmat degeaba, acum a inceput sa respire mai greu, de parca sa dormi intr-o sambata la ora 3 dimineata ar fi cel mai firesc lucru din lume.

incep sa rememorez orele trecute, sa ii masor imaginar fruntea, sa ma gandesc la toate motivele pentru care s-ar trezi cineva la ora asta, sa descifrez tablourile de pe pereti, ma intreb ce om sanatos la minte ar pune intr-o camera culorile alea tipatoare si postere cu filme turcesti, chinezesti, un ceas si un ventilator din anii ‘80, ar pastra cutia de ochelari mikita si ar umple-o cu bani ramasi de prin vacante, ar atarna de clanta plase de bumbac, sepci, ar avea carti in cuvinte pe care nu le cunoaste, s-ar duce in vacanta in iran, desi nu a vazut parisul, ar intinde pe jos cabluri de laptop, de telefon si ar avea atatea prosoape de plaja, rucsacuri, pantaloni, sacose, care se strang cu un sistem dintr-ala inteligent si devin patrate sau dreptunghiuri, pe care apoi le poti cara oriunde.

ma minunez de cat de indiferent e cand doarme, cat de insensibil la miscari bruste, la tresariri, la o briza usoara in par, la un alt corp lipit de al lui, atat de lipit ca respira in acelasi ritm, unul inconstient, celalalt voit, antrenat sa preia respiratia celuilalt, oare avea firele astea lungi in sprancene si inainte sa adoarma, sau i-au crescut in orele cat am stat eu de veghe, oare parea la fel de imbatranit, de chircit ca un fetus, oare poate sa isi atinga genunchii cu varful nasului, imi vine sa rad cand mi-l imaginez facand asta. mai bine ar fi baut si el ceaiul “allegria di vivere” ca mine. ce imi trebuia mie allegria la miezul noptii, cand acum nu pot sa adorm si nici vesela nu sunt? ce om complicat, ciudat, cate ganduri blocate undeva in mintea aia, cat consum de energie pentru cineva insensibil la zbuciumul asta interior, la tresariri, la miscari bruste, la respiratia sacadata din par, dar si cand o sa adorm, o sa ma lipesc de marginea patului, de parca nu ne cunoastem si nu ma trezesc pana maine la pranz, chiar daca aduce cafea si croissante de la cafeneaua siciliana din cartier, chiar daca ma striga pe nume din sufragerie, chiar daca ii pune pe aia de la metronomy sa cante live in bucatarie, chiar daca imi sopteste ca a inchiriat un scuter sa mergem la anzio, sau a rezervat toata sala sa vedem filmul care a castigat festivalul de la venetia. poate sa imi sufle direct briza marii in par, nu deschid ochii pana la pranz.

simt pleoapele grele, gandurile se amesteca, apoi se pierd, nu mai vine niciun miros de afara, sa tot fie 4 dimineata, dar cand inchid ochii de tot sunt intr-o casa mov si nu stiu cum am ajuns acolo. visul continua, alerg deja cu o inghetata in mana de teama sa nu se topeasca, alerg, dar picioarele mele nu simt nimic. pe fundal se aude the national, o voce din alta lume, I keep feeling small and smaller, I need my girl.

simt o mana care se plimba usor pe piciorul meu, a aparut dintr-odata in vis, desi nu vad pe nimeni, e o senzatie de caldura care se tot duce mai jos, apoi cand mai la stanga, cand mai la dreapta, o briza care imi misca bretonul, deschid strans un ochi, e tot bezna in camera, ma intorc peste umar si simt o alta respiratie sacadata aproape, apoi dintr-odata doi ochi mari care ma privesc si un buna dimineata soptit.

camera miroase a piele sarata si cea mai placuta senzatie este starea de veghe de dupa. de dupa cineva.

imaginea de aici