12 aprilie 2020

sunt bine, mama!

dupa mai bine de 3 ore terminasem de spalat toate geamurile, orice suprafata din casa in care ma reflectam, orice colt neatins, care pana acum nu m-ar fi deranjat catusi de putin si nici nu m-as fi gandit sa ma contorsionez ca sa ajung pana acolo.

ma intind peste pervaz si il vad pe vecinul de la zece cu catelusa obeza, se chinuie sa o mute de colo-colo, aude zgomot, se uita sus, nu cred ca m-a recunoscut, dar el mereu imi vorbeste frumos, ma intreaba ce mai faceti domnisoara, asa ca il salut de sus, ce mai faceti, ce sa facem, ies cu fata asta ca tare greu se mai misca, mereu repeta aceeasi poveste, ma mir de sus, ma intreaba ce fac, stau inchisa, oare cat mai trebuie sa stam inchisi, dau din mana semn ca mult si bine, sanatate, la fel si dvs. mut scaune, mese, improvizez colturi, aduc flori din bucatarie pe balcon, arunc o perna colorata pe fotoliu, cand te gandesti ca voiam sa scap de el pe motiv ca nu am timp sa stau in casa sa ma bucur si acum a devenit oaza mea de soare si culoare. m-am obisnuit cu locul meu, nu am avut cine stie ce ganduri revelatoare in luna asta de cand stau acasa, doar am descoperit cu placere ca sunt o persoana extroverta cu o latura introverta neexploatata pana acum. nu pot sa spun ca apreciez mai mult viata pe care o aveam pentru ca o apreciam si inainte, imi lipsesc oamenii dragi, dar imi lipseau si cand nu ii vedeam o saptamana sau doua, pentru ca imi erau dragi si inainte, imi dozez dorul in bucati mici ca atunci cand devine de nesuportat sa ies din casa si sa ii cuprind pe toti intr-o imbratisare sub care te frangi de bucurie, nu ma plictisesc pentru ca nici inainte nu ma plictiseam cu mine, si din cand in cand ma trezesc in miez de noapte scriind povesti in gand. aseara pe la trei scriam din nou, am tot sters in mintea mea, am asternut iar alte ganduri unele peste altele, iar acum dupa ce am imprastiat florile prin cate o camera, am venit sa o rescriu de-adevaratelea. 

draga mea,

maine e ziua ta cu nume de floare si noi ne-am vazut deja cu video ca in fiecare seara. ma linisteste ca va stiu bine pe toti trei, ma bucura atat de tare ca sunteti trei, mi-ai povestit ca ai croit masti, pentru tata, pentru altii, si imi raspund singura de ce atunci cand a inceput toata nebunia asta m-am gandit intai ce as putea sa fac pentru cei din jur. povestim putin despre tot raul care ne inconjoara, iti spun doar ce mi-ar placea si mie sa aud, iar tu ai inteles ca eu am facut sa imi fie bine si traiesti bucurandu-te de micro-mediul pe care l-ai creat in jurul tau. azi-noapte pe la trei, cand scriam povestea asta in gand, am realizat ca eu sunt bine datorita tie. 

datorita tie nu ma plang de zilele astea pentru ca apreciez ceea ce am, rememorez si ma bucur de toate avioanele inzecit, sunt recunoscatoare cu adevarat pentru ceea ce a fost si ce o sa vina.

datorita tie ma bucur de casa asta ca de cea mai frumoasa de pe pamant, o ingrijesc, o aranjez, mut imaginile de pe pereti, apoi iar pe jos, pana mi se pare ca au ajuns in locul care le era destinat sa ma bucure.

datorita tie ma trezesc dimineata, ma aranjez, imi prind parul, ma dau cu parfum, imi pun cerceii cu flori, scot pijamalele cand ma ridic din pat, ma imbrac frumos, transform papucii de strada in papuci de casa, ma primenesc cand am o sedinta de parca m-ar vedea cineva, ma uit in oglinda, ma vad eu si e bine. 

datorita tie intind salteaua de yoga in fiecare zi si o strang la loc cand se incheie clasa, i-am gasit in sfarsit un loc al ei.

datorita tie m-am apucat sa predau italiana, am invatat sa ma joc cu ceea ce imi place si stau seara cu orele sa pregatesc lectiile, apoi uit sa ma pregatesc pe mine si improvizez discursuri, cu emotiile alea despre care am tot povestit, ca altfel nu as fi fost eu. 

datorita tie m-am apucat sa invat germana, imi contorsionez limba in fel si chip si mi se pare ca am inceput sa explorez un teritoriu atat de greu, incat si eu ma mir de indrazneala asta. nu am limite, dar nici asteptari, poate de aici bucuria. 

datorita tie mi-am comandat flori, dar tot datorita tie nu am mai avut rabdare si am iesit din casa pe motiv de activitate fizica si am smuls cateva fire de liliac dintr-o gradina. ti-am zis ca atarnau spre strada, dar am omis sa iti spun ca gradina era a bisericii. te amuzi tu altadata.

datorita tie intind aluaturi pe masa, oua in boluri, condimente, ingrediente, astept cu emotie, ma bucur de fiecare portie, incerc lucruri noi, imi fac poftele, invat, gresesc, nu prea arunc, stii ca nu imi place, ma prefac ca au gust, sigur nu gustul ala de demult, nu ma opresc din gresit si din explorat. 

datorita tie am lumea mea inchisa intr-o casa mica, dar care este de fapt o lume atat de mare pentru ca uneori cuprinde oameni din trei-patru tari odata. 

datorita tie stiu ca oamenii reactioneaza diferit la vremurile pe care le traim, povestim doar noi doua despre asta.

datorita tie fac in continuare bucurii oamenilor dragi, cartile mele postale se plimba prin toata lumea, poeziile, mesajele vocale, feliile de pizza, florile, pachetele, cadourile, zambetele, multumesc-urile, pentru ce, pentru putin, pentru ce, pentru nimic, pentru ce, cu drag, intotdeauna.

datorita tie apreciez la fel de mult cum apreciam si inainte. 

datorita tie spun mi-e dor, imi lipsesti, esti un om deosebit, bun, felicitari, bravo, ma gandesc la tine. 

datorita tie de doua saptamani nu am mai deschis televizorul, era oricum inchis de luni de zile, citesc stiri rar si alea povestite de pe la prieteni. 

datorita tie am inventat gluma daca ne scot astia din carantina, pe mine mai lasati-ma putin inauntru. oricum ai promis ca ma anunti tu cand se termina.

datorita tie ma vad cu fetele in fiecare vineri si ne imbracam frumos, sau ne dam cu ruj, sau ne punem cercei colorati, sau bem impreuna si ultima data am crezut ca sunt cu mine aici in sufragerie, de aia se facuse tarziu si nu imi venea sa mai inchid, ci sa le imbratisez si sa ne inghesuim una intr-alta pe canapea la povesti.

datorita tie inventez povesti, dar nu mai plang dupa alea care se incheie, noaptea imi pun o melodie, iar dimineata ma trezesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

datorita tie iubesc in continuare aceeasi poveste de ani, am nevoie de un echilibru in viata mea. tot datorita tie stie si el, toti oamenii trebuie sa afle ca sunt iubiti si nu toti oamenii trebuie sa te iubeasca. 

datorita tie imi documentez zilele si am scris in minte azi-noapte randurile astea. de fapt, nu fac niciunul dintre lucrurile astea datorita tie, cum am tot spus. le fac datorita mie si pentru cea mai importanta persoana cu care imi petrec izolarea asta. doar ca datorita tie am invatat cum sa fac sa imi fie bine la mii de metri deasupra pamantului, la 8.000 km departare, inconjurata de oameni dragi, oameni noi, sau singura la masa alba din mijlocul celor catorva mp.

ce voiam de fapt sa iti spun cand am inceput povestea asta? la multi ani de ziua cu nume de floare!

sunt bine, mama!
cu drag,
c