12 noiembrie 2013

Un compliment, va rog!

Initial am vrut sa incep cu o marturisire de genul <Ma numesc X si am suferit multi ani de sindromul “complimentofobie”>. Nu, chiar nu exista termenul, insa nu am reusit sa nascocesc ceva mai creativ, sa descriu de fapt o problema cu care (sper) s-au mai confruntat si alte persoane – ce faci cand ti se spune ca nu stii sa primesti un compliment?

Rosesti ca o domnisoara, multumesti si in sinea ta te intrebi “face misto de mine?” sau “oare astea sunt texte de impresionat?” sau “oare are vreun interes ascuns”? Cu cativa ani in urma cand am primit un compliment care ar fi gadilat orgoliul oricarei femei (normaleJ) am izbucnit in ras si i-am raspuns pe un ton ironic. S-a uitat in ochii mei si mi-a spus cu toata dragostea ca o sa ma invete sa accept un compliment. Desi mult timp am crezut ca s-a tinut de cuvant si m-a vindecat, cred ca terapia mea a fost cat se poate de simpla – s-a numit maturizare sau acel moment cand te uiti in oglinda si te simti bine cu persoana din fata ta.

Insa “boala” uneori recidiveaza si zilele trecute am trait un moment pe care l-as plasa la granita fina dintre penibil si amuzant. Ca orice femeie care trebuie sa ia decizii importante in viata, m-am hotarat sa ma relaxez intr-o dupa-amiaza la masaj si am fost complet surprinsa cand am vazut ca tinerelul cu aer hip care m-a intampinat la receptie era cel care urma sa imi “framante” particele importante ale corpului. In timp ce ma gandeam cum sa imi strang mai repede hainele de pe scaun si sa anunt ca a intervenit ceva neprevazut, m-a intrebat cu un zambet naiv “Nu esti genul acela de femeie care o ia la fuga cand vede un barbat la masaj, asa-i?” “Hahahahah, exista astfel de femei? Stai linistit, nu e cazul meu!”

Ora mea de relaxare urma sa fie compromisa total cand spre finalul programarii imi suna telefonul insistent, astfel incat m-am aplecat sa il inchid. Se uita la mine si imi sopteste pe un ton natural si aparent distrat “Ai un profil frumos...” In clipa aia in mintea mea au inceput sa se deruleze diverse scenarii– de unde imi stie profilul de Facebook sau oare se refera la walllpaper-ul de pe telefon?! Despre ce profil vorbeste??!!” Zambesc incurcata “Adica? Nu inteleg la ce te referi...” El se uita mirat la mine si imi raspunde jenat “Profilul...al tau adica...(si pentru ca ma vede incurcata in continuare)...profilul, conturul fetei...ultima oara cand am verificat asa se numea in dictionar”. M-am simtit atat de jenata de parca tocmai nimerisem in pauza unui meci in vestiarul fotbalistilor.

Concluzia? Nu incerca sa descoperi adevaruri ascunse in spatele unor vorbe frumoase. Excesul de complimente nu dauneaza grav sanatatii!
PS: Excesul de Facebook poate provoca momente de paranoia! J

Poza de aici