3 august 2015

Micul Print in Tara Minunilor


pe mirabela o poti descrie in cateva cuvinte ca fiind…o tipa cu sani frumosi. genul ala care trebuie “purtati” liberi, in afara oricarui sutien care ar putea sa le ingradeasca frumusetea. genul ala dupa care barbatii se uita cu coada ochiului pe strada atunci cand sunt de mana cu altcineva. si acel altcineva intoarce capul dupa ea, intrebandu-se cum merge aia fara sutien pe strada.
mirabela era sambata la mall, in cautarea unei rochii pentru nunta unei prietene. a intrat intr-un magazin si acolo i-a atras atentia rochia perfecta. verde smarald, lunga, din voal cu pliuri si un decolteu adanc. adanc inseamna un V transparent pana deasupra buricului.

intra in cabina sa probeze rochia. venea pe ea perfect, iar decolteul si sanii ei frumosi se completau ca sufleul de ciocolata cu inghetata de fistic. cand a tras perdeaua cabinei sa vada mai bine cum ii vine, tolanit pe un fotoliu era…Micul Print. un baiat blond, cu parul ravasit, ochi albastri, care nu avea mai mult de 12-13 ani. ochii lui erau atintiti la nivelul decolteului si ramasese cu gura cascata, neputand sa isi ascunda mirarea si incantarea la vederea imaginii desavarsite. mirabela a facut cateva piruete si a pipait materialul sa vada cum se simte. ochii Micului Print ii urmau fiecare miscare si asta o amuza si o facea sa zambeasca.

a intrat inapoi in cabina de proba sa se schimbe. rochia avea un fermoar lung si se chinuia sa il desfaca. cand in sfarsit a reusit sa traga fermoarul, a observat ca perdeaua cabinei nu era intinsa pana la capat. Micul Print privea pe furis prin crapatura ramasa, sprijinit in mana dreapta, convins ca nu era vazut. mirabela lasa rochia sa cada de pe ea si a stat cateva secunde uitandu-se in oglinda. secunde in care Micul Print si-a tinut respiratia si a simtit cum o caldura ii invadeaza tot corpul.

mirabela s-a intors repede si a tras perdeaua cabinei, inchizand astfel accesul spre lumea in care Micul Print o intalnise pe Alice in Tara Minunilor.
cand a iesit, baiatul blond nu mai era acolo. nu a mai dat de el, dar nici nu s-a mai gandit sa il caute.

Vulpea: Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…” replică din Micul Prinţ, Capitolul XXI de Antoine de Saint-Exupery