tin minte ca atunci cand a intrat in restaurant la alt shift se auzea pe fundal melodia asta. uitandu-ma la ea, m-am gandit ca este genul de femeie care visasem sa ajung pe vremea cand eram o adolescenta complexata, care studia filologia la un liceu de provincie. i-am spus asta cu voce tare si a ras surprinsa de confesiunea mea.
- ma faci sa rosesc, dar chiar nu e cazul. esti mai buna ca mine, nu iti poti imagina cum eram eu in liceu.
si cand a zis “cum eram” a miscat buzele ciudat, ca si cum astepta sa o intreb. cum ar fi putut sa fie in adolescenta o femeie care la 28 ani conducea o echipa de zece oameni intr-o companie multinationala, care de fiecare data cand aparea intr-o incapere sau la vreo petrecere roiau cel putin doua-trei persoane in jurul ei, care te cucerea din prima clipa prin siguranta cu care raspundea la orice intrebare sau prin felul in care te privea in ochi atunci cand ciocnea un pahar de vin rose?
in seara aia am aflat multe una despre cealalta si dupa ce am comandat a doua sticla de vin, a inceput sa imi povesteasca despre adolescenta ei rebela din perioada in care invata la cel mai bun liceu din buzau. adina fusese olimpica nationala la psihologie, genul ala de eleva care la teze statea singura in banca sau la catedra, ca sa nu copieze ceilalti colegi de la ea. pana aici nimic surprinzator. pe cat de repede invata ceea ce ii placea si pe cat de riguros isi facea programul dupa scoala, pe atat de multe prostii facea in timpul zilei. devenise spaima orei de romana, stia ca profa era slab pregatita si nu avea o cultura generala vasta. la fiecare ora o intreba despre viata lui edgar allan poe, despre frank herbert (scriitorul ei preferat) sau despre ce carti a mai citit in ultima vreme. atunci cand profa a vrut sa o dea afara de la ore i-a spus pe un ton foarte serios “nu vreti sa cantati dvs la alta masa?” si a facut-o sa iasa plangand din clasa.
intamplarile astea se petreceau in putinele ore cand statea la cursuri. in primul semestru al clasei a 12 a avea deja 125 de absente si un iubit motociclist tatuat, care se dadea si cu placa. in ziua in care venea alocatia, se ducea la Junior, barul de vis-à-vis de liceu si cheltuia cei 25 lei pe o cola, un pachet de tigari si o pizza. o suna mereu profu’ de psihologie sa o cheme la cursuri si ii spunea de fiecare data ca nu vine de frica sa nu ramana acolo.
- hai, vino, fato! ti-a venit diploma de la olimpiada si niste bani!
nu purta niciodata rochii sau fuste, iesea in club imbracata cu un hanorac alb Kenvelo cu guler de blana, blugi si o pereche de adidasi nike adusi din afara. la liceu nu purta uniforma, ba din cand in cand isi punea fusta peste o pereche de blugi skinny.
mihai era cel mai bun prieten al ei inainte de BAC. isi bagau unul altuia degetele in nas, il invatase sa scuipe si mereu ii spunea ca e foarte urat. intr-o zi s-a dus la el acasa sa invete la geografie. avea toate camerele pline de tablouri pictate de el si era foarte mandru de asta. l-a sarutat de plictiseala si apoi nu i-a mai raspuns la telefon. o astepta zile la rand dupa ore sa vorbeasca despre relatia lor si ea il ignora de fiecare data. la BAC a luat 10 la romana la oral dupa ce a scris in 15 minute patru pagini. profesoarele au ramas uimite, dar ea nu era catusi de putin impresionata.
la majoratul unui coleg a fost prima data cand a purtat rochie lunga si sandale cu toc. au ramas toti uimiti de transformarea adinei. avea un iubit cu un audi a4 si in noaptea aia a inteles ca poate sa aiba orice barbat isi doreste. ii lasau biletele cu numerele de telefon, o invitau la dans pe rand, se certau care sa stea langa ea in poze. pana la urma a plecat cu un tip cu decapotabila. rochia si-o cumparase din cei 600 lei pe care ii stransese de la toti colegii pentru revista scolii. o luna de zile a petrecut cu ei pe la toate terasele din oras, cu pizza si pachete de tigari la fiecare masa.
povestile au curs pana aproape de ora 10 seara, la fel si vinul din paharele noastre. dintr-o data mi-a spus cu o mina serioasa ca maine are o sedinta foarte importanta cu directorul general pe marginea planului de vanzari si trebuie sa plece.
- iti vine sa crezi ca adina din liceu e aceeasi cu cea de astazi? imi pare rau totusi de profa de romana, era o tipa de treaba. dar mi se parea absurd ca nu citise niciodata annabel lee!
inainte sa ne despartim si sa se urce in taxi m-a intrebat foarte sigura pe ea, accentuand cuvantul VIS.
- apropos, stii ca tot poe a zis ca “tot ceea ce vedem sau parem nu este decat un vis intr-un vis”? cam asa e si povestea vietii mele, poate intr-o zi vei scrie o carte despre asta.
a inchis usa masinii razand si m-am surprins gandindu-ma la mine si la ea, la adolescenta complexata si docila si la cea rebela si revoltata. oare care era ea si care eram de fapt eu?
Poza de aici