asa se intampla cu toate relatiile dupa multi ani, nu? doar nu esti nebuna sa renunti la un om bun care te iubeste, doar pentru ca tu nu mai esti la fel de indragostita!? te duci acolo si o sa fie bine…trebuie sa fie bine!
de cand luase decizia sa plece asta isi spunea in fiecare dimineata.
dragos era colegul ei de birou de ani buni. cand a aflat ca urma sa se mute definitiv in alta tara i-a fost ciuda pe el. pe el si pe “invelisul” ala timid care l-a tinut pe loc si l-a transformat in tampitul indragostit de colega de birou. ala care se uita pe furis la ea si se intreba cum o fi sa te trezesti in fiecare dimineata langa o astfel de femeie? ala care o asculta povestind toate nimicurile si radea cu gura pana la urechi, desi le mai auzise de cel putin doua ori. ala care se pierdea in inaltimea tocurilor ei sau in culoarea nefiresc de copilareasca a espadrilelor cu care venea vinerea. sau care, atunci cand a aflat ca pleaca, i-a urat succes si i-a strans mana, ca si cum s-ar fi bucurat pentru ea. nu se bucura, o ura ca pleaca si il lasa in urma.
……………………….
era incantata ca o invitasera colegii la o seara de karaoke, o sa le simta lipsa cand se va muta. dupa cateva pahare de vin, unii cantau “I will survive”, altii dansau si radeau zgomotos, in timp ce imitau miscarile celor din jur. incepuse o melodia lenta, care a trimis-o la loc si brusc a cuprins-o din nou tristetea plecarii. cand dragos a luat-o de mana si a tras-o din nou pe ring, l-a urmat ca un copil cuminte. a tresarit cand a strans-o in brate, dar si-a lasat ascultatoare capul pe umarul lui. era liniste si bine, un bine care nu ii mai era demult familiar.
dupa seara trecuta, dragos stia ca nu o va lasa sa plece. sau cel putin ca nu va mai fi doar colegul care rade la glumele ei sau cu care mananca sandvis cu salam de sibiu de la mega. va fi si ala care o iubeste de mai bine de un an. in urmatoarele doua saptamani isi facusera un obicei din a pleca pe furis de la birou. dragos o ducea in locurile care ii placeau si carora le va duce lipsa. azi beau ceaiul la bistro-ul de la piata romana, maine erau la floreasca la cafeaua aia buna sau se plimbau prin parc.
cristina era entuziasmata, totul devenise dintr-o data atat de viu si atat de vesel. dimineata in care a invitat-o la micul dejun pe malul lacului herastrau se suprapunea cu imaginea unei relatii in care totul urma sa fie previzibil si sec. seara trecuta, dupa ce a coborat din masina lui dragos, s-a gandit doar la faptul ca s-a sarutat dupa multi ani cu un alt barbat si brusc lumea ei nu mai era ordonata. nu mai gasea explicatii si motive care sa o convinga ca acolo o sa ii fie bine. pentru ca acolo era un barbat pe care nu il mai iubea demult si aici ramanea unul cu care ar fi vrut ca timpul sa fie bland si sa il lase langa ea.
………………………….
e un alt craciun impreuna si cristina e fericita. zambeste cand isi aduce aminte cum s-a mutat impreuna cu dragos la 3 luni dupa ce s-a hotarat sa nu mai plece si sa renunte la o relatie care nu ii mai aducea demult linistea. zambeste si cand isi aminteste cum s-au stins brusc luminile in budapesta, in timp ce dragos tocmai planuia sa o ceara de sotie intr-o atmosfera romantica. zambeste in fiecare dimineata cand se trezesc si se duc la birou, locul in care s-au cunoscut. zambeste cu gura pana la urechi cand rememoreaza momentul in care au aflat ca vor avea un baietel.
a terminat de impachetat ultimul cadou si cristina e fericita. zambeste cand se gandeste ca uneori viata e facuta si din povesti frumoase. si a lor este una dintre ele.