conexiunea pe skype se tot intrerupe si dau restart ca sa reluam discutia incheiata brusc. ma gandesc la distanta dintre noi, dar cand o vad din nou, parca e in camera mea de hotel de cealalta parte a patului.
- m-a cerut de sotie! o aud dintr-odata, in timp ce pe ecran apare o verigheta, pe care nu o vad foarte bine din cauza mainii care se misca stanga-dreapta.
zambesc tamp si ma uit continuu la mana ei. ating ecranul si parca simt ca ma strange usor. continua sa povesteasca entuziasmata.
- nu ma asteptam la asemenea surpriza. a venit cu prajituri, sampanie din aia buna si o cutie in care erau aranjate ambele verighete, gravate cu numele fiecaruia si anii de casatorie.
in timp ce vorbeste, deschid google-ul si incep sa caut bilete de avion. imi aduc aminte de camera mea mica, de povestile noastre de-o parte si de alta a patului, de fata ei speriata cand s-a intors spre mine dupa ce scuturase patura de dimineata. isi aruncase din greseala si verigheta pe geam. o lasase cateva minute pe patura si uitase de ea. nu am mai gasit-o. au trecut aproape doi ani de atunci. purta diverse inele pe degetul ala ca sa nu ii simta lipsa, pentru ca nu aveau posibilitatea sa le schimbe pe amandoua. pana in seara asta, cand perechea de verighete noi este doar continuarea unei povesti frumoase. povestea cu care ma "hranesc" de atatia ani si singura in care mai cred.
ma pune sa ii spun despre mine si stiu ce vrea sa auda.
- dar tu ce faci? imi intrerupe brusc sirul gandurilor.
- vin acasa, mama.