15 iulie 2017

dimineata

scurta povestire despre o dimineata.
nu foarte tarzie, incat sa se faca pranz.
am visat ca mergeam pe bicicleta ca la turul frantei, semn ca ideea de a-mi cumpara una este cea mai buna. m-a trezit din pedalat un glas care murmura vesnica pomenire si asta mi-a reamintit ca stau langa cimitir. singurul lucru care ma sacaia cand mi-am ales locul meu era cimitirul asta. si nu ca ma deranja pe mine, fire boema si neinteleasa, ci ma gandeam ce vor spune prietenii filfizoni cand vor veni in vizita si vor da de cimitir. cate comentarii, cate discutii pe tema asta, care ma vor face sa regret ca m-am mutat aici. zilele astea se fac 2 ani de cand am facut primul selfie cu cheile in mana si dimineata mi-am dat seama ca sunt la fel de fericita ca atunci. ma uit pe balcon si nu vad niciodata cimitirul. vad orasul intreg si ma bucur de dimineata in care am ales sa nu imi mai pese. era la fel ca cea de acum.

dimineata in care nu imi pun ordine in ganduri, le las asa in haosul lor ca la un moment dat stiu ele cum sa se adune. un gand e la camere de hotel si bucati de tort neterminate, altul la caldura sufocanta din roma sau biletele de tren spre napoli, la cum o sa fie vremea in octombrie sau pe cine iau cu mine in vacanta, la aparatul de smoothie care face cam mult zgomot, la faptul ca am uitat sa pun migdalele in el, la cadoul care sper sa ii placa, la cina de marti dupa orele de yoga, la adidasii noi pe care nu i-am scos la alergat, la magazinul de biciclete care inchide la 2, la malta care a aprobat casatoriile gay, la tipa cu multe tatuaje, la cat de mult dorm oamenii in weekend si cat de usor pierd diminetile. sper totusi sa se trezeasca cineva si sa beau cafeaua inainte sa se faca tarziu si sa nu mai dorm eu din cauza asta.

iau paharul in mana, ma plimb pe hol, nu intru in dormitor ca e usa inchisa si ma intorc in bucatarie. miroase a lumanare. rad cand imi dau seama ca aprinsesem una aseara cu nu stiu ce aroma si inca se simte. speram sa miroasa si la mine ca in magazinul de decoratiuni interioare, dar am deschis geamul ca sa pot respira. hortensia pe care am furat-o de la mare nu s-a uscat si fructele din cos chiar trebuie aruncate. e timp.

din sufragerie se aude playlist-ul de drum lung si in sfarsit primesc un mesaj.
incotro?
oriunde!

Imaginea de aici