aceasta nu e o poveste de dragoste.

acum cateva zile am avut chef sa fac pe scriitoarea. adica sa ma duc intr-un bistro, cu laptopul dupa mine si sa scriu de acolo o poveste. imi plac oamenii care pot lucra de unde vor, candva visam sa am un job care sa nu ma tina 8-9 ore legata de un birou. sa ma trezesc dimineata, sa imi incep ziua la o terasa intr-o gradina plina de copaci, in fata unei limonade cu ghimbir. sa scriu un articol, sa dau publish si asta sa fie “munca” mea. 

din cauza lipsei de timp din cauza lenei, am ajuns la starbucks ca era aproape de casa. singura masuta (!!) libera (o fi laptopul meu mare si batran, dar cat pe ce sa nu incapa pe masa) era langa doi barbati cufundati intr-o discutie serioasa. 30-35 ani fiecare, stilati si prezentabili. unul dintre ei avea un mac book pe masa, pe care nu l-a folosit cat am stat eu acolo. “masina mea de scris” se uita invidioasa la masa vecina. :) si pentru ca stateam atat de aproape, mi-a fost imposibil sa nu aud ce povesteau:
- bai, e foarte misto ca femeie! adica e genul ala care innebuneste un barbat doar cand se uita la el. a fost o chimie intre noi din prima clipa. avea stil, se misca foarte bine la dans.
- pai unde ai cunoscut-o? e colega aia a lui mihai de la petrecere?
- da, ingrid. ne-am cunoscut atunci, dar am reusit mai tarziu sa o conving sa iesim. bai, crede-ma, nu ma mai satur de ea. e prima femeie cu care mi se intampla asta si pana la 37 ani am intalnit destule. in weekend plecam la munte, am gasit un hotel care ne-a placut mult, pe 29 la Sibiu. iti zic, mi-a pus capac!

mi-era deja prea greu sa ma mai concentrez la articolul meu pentru ca povestitorul era o prezenta foarte agreabila. incercam sa imi imaginez cum arata norocoasa care il cucerise.
- bravo tie, ce sa zic…dar ce faci pana la urma cu nevasta-ta, cum reusesti sa scapi de plecati asa des?
in momentul ala aproape ca m-am ridicat de la masa exclamand in gura mare – esti casatorit??? am luat o gura de cafea sa ma dezmeticesc.
- pai ce crezi ca o intereseaza pe ea?! daca ii spun ca ma duc sa caut furnizori prin tara, e multumita ca are bani de cheltuit pe carpe si iese toata ziua la cafele cu ale ei. daca ea e fericita si eu sunt fericit! nu conteaza ca suntem fiecare separat.
amandoi incep sa rada zgomotos. nu am vrut sa mai ascult continuarea povestii si imi pierise oricum cheful de a mai scrie ce imi propusesem initial. am plecat de acolo cu un gust amar. si nu de la cafea. mi-am amintit un banc legat de povestea asta:

o femeie cu sotul ei merg la un restaurant. intra o blonda, iar barbatul se ridica politicos si o saluta. sotia il intreaba cine e.
- amanta mea!
- pai si cum, mi-o zici asa in fata? maine bag divort.
- bagi divort, dar...adio plimbari la Paris, adio garderoba, adio cafenele.
femeia tace. dupa 10 minute intra in restaurant un prieten de familie al celor doi, insotit si el de o blonda.
- de cine e insotit Ion? il intreaba sotia nedumerita.
- de amanta sa.
- lasa ca a noastra-i mai frumoasa!

poza de aici