7 aprilie 2014

nu ma suna, te sun eu

in seara asta m-a apucat o furie teribila pe felul in care comunicam in ultimul timp. de fapt cred ca furia asta ar trebui sa se reverse mai mult asupra mea.
nu am avut curajul sa iti spun, dar am obosit sa iti scriu mesaje pe whatsapp si sa verific cand le citesti. si daca apar doua bife, inseamna ca le-ai citit sau uneori telefoanele astea inteligente o iau razna? daca le-ai citit, dar nu ai raspuns, ce inseamna? ca nu ai avut timp sau ca ai uitat? ca le-ai ignorat sau inca te mai gandesti la ce anume ai putea sa raspunzi? 
in seara asta mi se pare trist ca sunt persoane dragi carora nu le-am mai auzit vocea demult. dar avem o relatie apropiata, vorbim pe whatsapp zilnic de 2-3 ori / saptamana saptamanal. in orice caz, “stim” fiecare cu ce ne mai ocupam timpul.
in seara asta mi-am dat seama ca uneori ne face placere sa vorbim cu cineva, atata timp cat ne povesteste ceea ce ne dorim sa auzim. cui ii face placere sa auda aceleasi intamplari nefericite la intervale repetate de timp? povesteste-mi ceva vesel, fa-ma sa rad! am destule probleme, de ce trebuie sa le mai ascult si pe ale tale? stiu, mai bine iti scriu pe whatsapp. asa ma uit la televizor si iti raspund in timp ce imi fac unghiile. “aoloooo, serios?” “vai, ce nasol!” "aha. te inteleg..."
in seara asta mi-am dat seama ca imi place sa comunic pe whatsapp. dar uneori devine obositor. sunt momente cand ti-e dor sa auzi vocea persoanei de dincolo de mesaje. pentru ca vocea aia iti transmite o emotie. de care uitasei.
in seara asta cand am vorbit cu o persoana draga, m-am surprins spunandu-i:
dar de ce nu iti instalezi whatsapp-ul sa vorbim si noi mai des!?
in seara asta m-a apucat o furie teribila pe mine.
nu ma suna, te sun eu.

imaginea de aici