22 iunie 2015

asa incepe, ca intr-un vis

ca in fiecare weekend, maria era in fata unui pahar de chardonnay pe terasa la Eden cu un grup de prieteni. era aproape de miezul noptii cand au inceput sa dezbata finalul nu stiu carui serial si o cam plictiseau. de ceva vreme, observase ca tipa de la masa din fata se uita din cand in cand la ea. era machiata strident si avea un ruj rosu care atragea atentia asupra ei.

cand discutiile au revenit la subiectul “mai lasa, maria, barbosii si gaseste-ti un tip serios”, s-a ridicat sa se duca la baie, ignorand sfaturi pe care nu le ceruse niciodata. daca nu te duci din timp si lasi o treaba atat de serioasa ca mersul la baie pe ultima suta de metri, risti sa te opresti la primul copac pentru ca nu mai ajungi. cam atat de departe este toaleta la eden. mai mult, cobori intr-un subsol unde ai impresia ca s-a filmat ultimul sezon din dosarele x. cu toate astea, este locul unde vin oameni frumosi, unde...

si-a intrerupt brusc gandul cand a simtit ca o impinge cineva ca sa o ia inainte. nu apuca sa dea frau liber cuvintelor, ca se intoarce catre ea tipa cu ruj rosu si ii striga zambind:
-      hai, ne intrecem pana la baie? vrei sa vezi care ajunge prima?

ramasese in urma, uitandu-se dupa rochia vaporoasa, care ii dezgolea si mai mult picioarele in timp ce alerga spre baie. bronzata, satena cu par lung, corp sculptat, un personaj desprins din bordeiul tigancilor lui Eliade.

au intrat la baie in acelasi timp si dintr-o data aude din toaleta vecina:
- hai, ne intrecem si aici care termina prima?

situatia incepuse sa o stanjeneasca, dar incearca sa faca totusi o gluma.
- nu prea mai pot acum, m-am emotionat…
- eh, nu e vina mea ca tu ramai mereu in urma!

apoi o aude iesind si trantind usa in urma ei.
nu a indraznit sa ridice capul ca sa se uite in oglinda, simtea ca o priveste in timp ce se spala pe maini.

inainte sa plece, scoate un creion dermatograf din geanta si isi accentueaza dungile de la ochi, conturate perfect. apoi ii prinde mariei incheietura mainii, o trage spre ea si ii scrie ceva apasand mina creionului.

ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, zambeste si iese in fuga de la baie.
- hai, te-am pupat!

in drum spre casa, maria ramanea din cand in cand in urma sa isi verifice incheietura mainii. se murdarise de negru pe degete incercand sa stearga literele mici si inghesuite: Eden, maine!
isi aminteste de replica fetei din finalul lui eliade si zambeste, rememorand intamplarea.
„toti visam, asa incepe, ca intr-un vis.” 


Poza de aici