rezist, dar pana cand?

cadourile pentru ai mei dragi, ghetele in caz ca ploua, adidasii in caz ca e mai cald, rochiile in caz ca ies cu fetele, puloverele in caz ca stau mai mult pe afara, laptopul daca vreau sa scriu o poveste de sarbatori, romanul finlandez pe care l-am cumparat cu 10 lei de la batrana din fata de la mega, ochelarii de soare, fesuri, fulare, nurofen si strepsils, toate inghesuite in portbagaj si pornesc la drum.

bine, multumesc

tu si intrebarile tale incomode, cu acel superficial ce mai faci.

caut dimineata cu miros de gel de dus

ma urc pe graba in autobuz si stau in picioare la mijloc, nu as vrea sa ating pe nimeni, nici macar din greseala. dupa aia va trebui sa ma scuz si nu am chef sa vorbesc cu cineva azi. pe scaun sta un batran ponosit, poarta o sapca albastra cu o umbrela desenata pe ea, pe care scrie P.P.P.S.

100

aprilie 2013
imi vine sa strig, dar ca sa imi distrag singura atentia incep sa citesc a mia oara textul pe care il lipisem impreuna cu un an in urma pe peretele din stanga: “in this house we are real we make mistakes we say I'm sorry we give hugs we have fun we forgive we do really loud we are patient we love”.

memoir

stau cu knausgard in brate si nu reusesc sa citesc nici macar cateva randuri. repet aceeasi fraza de 4 ori - “noptile nesfarsite de vara, atat de luminoase si deschise, cand ne plimbam prin baruri si cafenele in diferite parti ale orasului, in taxiuri negre, singuri sau impreuna cu altii, cand starea de betie nu era ceva amenintator, distructiv, ci un val ce ne ridica tot mai sus, incepusera sa se intunece incet si pe neobservate, cerul era parca prins de pamant…si noaptea de vara usoara, schimbatoare a devenit dintr-odata de neimaginat, ca un vis pe care in van incerci sa il recapitulezi cand te trezesti.”

canapea extensibila, ikea, 3 locuri

povestea din notes, scrisa intre playlist-ul de drum lung si cantecele napoletane (...)

a urcat cu un etaj mai sus, ies pe palier sa ma uit dupa el. ii strig din nou etajul, desi o mai facusem si cand sunase la interfon. imi repet in minte lucrurile pe care le stiu despre el, il vad si incep sa tremur si mai tare. unde sunt ochelarii de baiat cuminte si parul lung, dat peste cap? intra val-vartej in bucatarie, cu tot cu rucsacul mare pe care il tot freca de usa sau de pereti. se plimba agitat pe hol, pare ca are si el emotii. inceputul conversatiei e tensionat si greoi, nu gasim cuvintele potrivite si nici subiecte comune. 

dimineata

scurta povestire despre o dimineata.
nu foarte tarzie, incat sa se faca pranz.

fabula cu bunica, luiza si crevetii

invelita in prosop si intinsa pe masa de masaj, asteptam ora mea de relaxare. imi propusesem sa elimin orice gand negativ si eram convinsa ca am gasit reteta unei vieti echilibrate intre ora de yoga si masajul de relaxare.

cuplu 1, 2, 3

era una dintre putinele sambete cu soare si am plecat pe jos pana la gelateria din cartier. nu imi place neaparat locul, inghetata e obisnuita, iar tipa de acolo zambeste foarte rar. nu am incredere in oamenii care nu zambesc, dar au inghetata cu lavanda si magazinul cu vespa rosie langa.

malafemmena

stau in mijlocul camerei cu un pahar de montepulciano in mana dreapta. sunt doar in chiloti, dar nu am de dat socoteala nimanui. e casa mea. vocea lui chantal chamberland mi-a cam dat peste cap buna dispozitie de mai devreme. am si uitat ca in urma cu 10 minute dansam de pe hol pana in sufragerie si s-a dus naibii decalogul meu cu reguli pentru o viata fericita.

scoatem pisica din cuptor?

cand a observat ca avea doua pete negre pe pantofii galbeni i-a spus soferului sa opreasca la un magazin sa isi cumpere servetele umede. o enerva atat de tare cand se intamplau incidente de genul astuia, incat de fiecare data cauta solutii la indemana, care ii salvau si psihicul, si imaginea.

versus

din cand in cand isi scoate ochelarii si ii lasa pe masa. il vad cu coada ochiului ca urmareste atent reactiile pe care le am cand dau fiecare pagina. imi aud inima batand de emotie, dar nu imi dau seama daca ma intimideaza prezenta lui sau pur si simplu fotografiile pe care mi le arata.

scurta povestire despre o scurta vizita

vineri, 20.01.2017, 18.17 

una dintre povestile scrise in notes pe telefon.