stiti ce ma amuza in ultima vreme? oamenii care refuza duminica o invitatie de orice fel (oras/cina/teatru/film) pe motiv ca se pregatesc pentru ziua de luni. nota bene: sa nu folosesti vreodata o scuza hilara de genul imi calc camasa pentru maine atunci cand vrei sa refuzi pe cineva.
#ontopic
stiti ce m-a amuzat si mai mult in ultima saptamana? probabil multi dintre voi nu stiti (lucru care ma bucura nespus), dar acum vreo doua saptamani a circulat pe facebook o campanie cu un individ care vroia sa stranga 100.000 de like-uri ca sa se casatoreasca (sau ceva de genul). nu m-a interesat subiectul, dar m-au amuzat omuletii care share-uiau de zor pagina individului, impresionati fiind de gestul barbatului indragostit.
mai sunt si barbati sensibili, like aici ca sa il ajutam!
ce frumos, sper ca iubita lui sa spuna da!
dragostea invinge, de 2 ori like.
bref, s-a dovedit a fi o ditamai campania media pusa la cale pentru a promova o alta telenovela romaneasca de succes. aceeasi omuleti extaziati sufereau acum din pricina faptului ca au fost pacaliti.
ce dezamagire, parea o frumoasa poveste de dragoste!
nu am inteles care era emotia in toata treaba asta. ma ingrijoreaza ca like-ul a devenit unitatea de masura pentru aprecierea unui gest sau a valorii unei imagini / persoane.
poza cu copil mic. zeci de like-uri. mama e fericita, are un copil frumos si toti ceilalati aproba asta.
ai vazut ce uratica e fetita lui x? i-am dat like sa nu se supere, poate tine cont de astea.
poza cu pisica. alte zeci de like-uri. cat lover fericita ca a fost apreciat motanul catarat pe usa de la dormitor.
asta pune poze cu pisica in fiecare zi? o sa ajunga la 40 ani singura si inconjurata de pisici.
poza din vacanta. cu mare / munte / soare / mancare. sute de like-uri.
tu ai vazut ca x a fost in vacanta? i-am dat like, dar arata asa rau in costumul ala de baie.
exista persoane care nu au discernamant in ceea ce priveste aprecierea unui subiect postat pe internet. like-urile sunt nelimitate, nu costa si uneori te apropie de cel pe care il “apreciezi”.
ma bucura like-ul primit de la o persoana care isi ofera rar aprecierea virtuala si il consider mai sincer decat al unuia care il “azvarle” pe toti peretii fara discernamant. am postat primele mele articole asteptand cu emotie reactiile celor apropiati. cativa le-au apreciat, multi nu mi-au spus nimic. dar dintre cei care au tacut online, unii mi-au scris sau mi-au spus cuvinte frumoase cand i-am intalnit. un like in viata reala te face mult mai fericit decat zeci in lumea virtuala.
nu dau like de complezenta, nici macar celor mai apropiati prieteni. daca nu imi place un subiect, nu comentez. dar nici nu las persoana respectiva sa creada contrariul. insa daca nu am dat like, nu inseamna ca nu apreciez subiectul respectiv. de multe ori il pretuiesc in tacere.
imaginea de aici