nu prea ii place sa mearga cu metroul. de fapt nu ii place deloc. are o fobie de spatii intunecate, subterane, care nu dezvaluie niciodata lumea de dincolo de geam. in plus ajunge atat de repede la destinatie, incat te obliga sa te grabesti si sa preiei ritmul alert al celorlalti. scoti cartea din geanta, nu ai terminat bine a doua pagina ca urmeaza statia la care trebuie sa cobori. mai bine de un an a mers cu tramvaiul, zilnic o calatorie dus-intors de 50 minute. sute de pagini citite, dar mai ales placerea ultimelor randuri savurate pe semiintuneric in pasaj la victoriei.
ceasul suna in fiecare dimineata la ora 7. ea se trezea pe la 7.45. astazi s-a uitat prima data la ceas cand a sunat, iar a doua oara...8.30!! esti incredibila, cum reusesti mereu sa ajungi ultima? in jumatate de ora astepta metroul pe peronul de la unirii. nu era foarte aglomerat, corporatistii constiinciosi au ajuns demult la birou. perfect, ai lasat si cartea acasa! admira acum privelistea pe geam!
dupa prima statie i-a atras atentia barbatul din dreapta ei. avea un aer relaxat si era cufundat in cartea pe care o citea. a inceput si ea sa citeasca cu coada ochiului cateva randuri. dadea paginile atat de repede, incat nu apuca sa descifreze decat anumite fragmente. nu reusea sa vada nici macar ce carte e.
„Treizeci de ani! Iata, e inutil sa fugi de singurul gand care te urmareste; e inutil sa cauti uitarea in mici jocuri imbecile. Pana la urma va trebui sa-l privesti in fata, sa-l accepti...Se rezema cu spatele de gard si inchise ochii. Ar fi vrut sa poata ramane asa, fara ganduri, fara amintiri... Se vedea...singur pe strada pustie...in aceasta noapte in care implinea treizeci de ani, treizeci de ani cu care nu stia ce sa faca.”*
era din ce in ce mai pasionata de lectura cand dintr-o data el se ridica. o trezise dintr-o stare in care se cufundase fara sa isi dea seama. ce face, acum s-a gasit sa coboare? dintr-o data se intoarce catre ea si ii intinde cartea: poftim, sper sa iti placa! si a coborat.
a ramas uitandu-se cand la carte, cand la usa metroului. dupa cateva minute a realizat ca trecuse demult de statia la care trebuia sa coboare. cand a ajuns inapoi la piata victoriei inca zambea. avea o stare ciudata, parca simtea prezenta celui care mai devreme tinuse cartea in mainile sale. pe drum s-a oprit si a deschis-o. pagina 117.
“Prin ce instinct, sau prin ce intamplare, femeia aceasta, pe care o cunoaste de 24 de ceasuri, intra in viata lui, prin portile cele mai secrete?”*
*fragmente din cartea Accidentul - Mihail Sebastian
mai multe imagini cu oameni frumosi citind gasiti aici