fenomenul global al oamenilor singuri la 30 ani

 genul ala de barbat care pare dezinvolt cand este intr-un grup de oameni? cel care iese in evidenta prin gesturi, felul in care rade, sau in care atinge usor umarul sau mana persoanei de langa, cel care nu are dificultati in a vorbi despre situatia economica din china, fenomenul global al femeilor singure la 30 ani, interpretarea lui rami malek din bohemian, sau whiskey-ul japonez care se drege dimineata cu multa cola cu lamaie.

nici cel mai frumos, nici cel mai inalt sau slab, nici cel mai romantic sau empatic, dar pentru care nu gasesti justificarea emotiei atunci cand iti atinge din intamplare spatele si se scuza ca trebuie sa treaca mai departe. sau poate ti s-a parut, poate e doar entuziasmul unei apropieri pe care nu ai mai simtit-o demult. el rade in continuare, vorbeste tare, lumea rade peste el, rade cu el, rade la toate glumele pe care le face, e tipul ala popular despre care te intrebi cum face sa il placa toti de la masa aia mare. apoi se afunda in fotoliul de langa tine, devine serios, te ignora, se face ca nu esti aici, isi da ochelarii jos, se freaca la ochi, primeste un pahar cu vin, il refuza, insista, il soarbe fara sa ii placa. tu iti desfaci nasturii de la sacou, ti se vede mai bine fusta de piele rosie, el ciocneste si striga cheers, fata aia cu parul valvoi roieste in jurul lui, are colturile gurii cazute, riduri de incruntare, pare rautacioasa cu ceilalti, el o face sa rada de parca nu s-a mai distrat asa de la revelionul din ’93, tu mai comanzi un gin, poate prinzi curaj sa il intrebi macar ce mai face, sau sa inventezi un subiect legat de planurile de sarbatori, iti treci mana prin par si degetele iti raman agatate in firele incurcate. nu ti-a iesit nici schema asta vazuta intr-un film pe hbo. 

dupa prima ora incepi sa ii cauti defectele, iti dai seama ca nu iti plac ramele lui de ochelari, ca are fruntea cam lata, ca incepe sa ii cada parul, pare ca are si putina burta, cand rade se aude un horcait usor, parca nici degetele de la mana nu sunt cum ti-ar placea, blugii nu ii vin tocmai perfect, si nici glumele nu sunt intotdeauna cele mai reusite. uneori pare imatur, glumeste cu ceilalti barbati de la masa de parca mai sunt la liceu, nu este atent la ceea ce mananca, bea cam mult, vorbeste zgomotos, iar atingerile alea cu persoanele de langa chiar par premeditate. sigur e intr-o relatie, sigur e si indragostit, tipa o fi frumoasa, pare ca ii plac tipele simpatice cu simtul umorului, ea o avea cate putin din toate, o fi si vreun manager la o multinationala, sau nu, pare ca ii plac tipele boeme, inclinate spre arta, prea stie cate putin din toate. ce sa caute o tipa frumoasa cu el, nici macar nu e frumos, nici slab, nici foarte inalt, sigur e cu una banala ca el. se potrivesc, sa fie sanatosi ca sigur sunt impreuna de multi ani si s-au plictisit unul de celalalt, dar nu au curaj sa-si recunoasca asta. cine stie ce face ea in timp ce el joaca rolul vietii lui la masa asta mare? nici macar nu cred ca il place toata lumea, poate doar creata aia rautacioasa, dar pe ea o inteleg, pare ca ar pleca cu oricine la ora asta. daca merg impreuna in aceeasi directie la finalul serii, sigur este ceva intre ei. te duci la baie, te mai uiti o data in oglinda, body-ul in dungi iti vine perfect, fusta rosie e cea mai buna achizitie pe care ai facut-o in 2011, iar rujul asta ar trebui sa il porti mai des.

la masa s-au schimbat locurile, lumea se amesteca, au mai venit, s-au mai rotit, toti trec pe la el de parca asteapta binecuvantarea distractiei. cauti un loc cat mai indepartat sa nu mai faci parte din spectacolul ala absurd. ti se pare un pic ciudat ca toti cei care au vorbit deja cu el se opresc apoi si la tine, ciocnesc paharele cu al tau, vin, pleaca, te intreaba ce faci de sarbatori, de unde ai fusta asta superba, tu le atingi umarul usor sau mana, razi zgomotos, iti dai parul peste cap, apoi intr-o parte, el trece pe langa tine, tu il ignori intentionat, pare ca dintr-odata te cauta din priviri, tu te uiti dupa tipul cu barba, iti dai ochelarii jos, te freci la ochi, lumea rade cu tine, peste tine, si par ca toti sunt impartiti intre cele doua colturi ale mesei.

te duci la baie, iesi de la baie si holul e comun cu al barbatilor, va intalniti pentru prima data doar voi doi fata in fata. e liniste, nu se mai aude george ezra cu hold my girl, nici rasetele, paharele, sorbiturile, sacoul e inchis, ochelarii sunt la ochi, mainile stau inerte pe langa corp si au uitat toate atingerile intamplatoare de mai devreme. si el sta la fel, pare ca asteapta ceva, pare ca ochii aia colorati sunt mai luminati, ca stralucesc, mainile ii atarna pe langa corp, se uita de parca te vede pentru prima data. ce inalt si ce frumos este, cu bratele alea perfecte si degetele lungi, cu ochelarii aia care i-ar veni bine numai unui barbat cu trasaturile sale, astepti sa te intrebe ce mai faci, ce planuri ai de sarbatori, oare sa il lasi sa iti atinga el primul umarul sau sa incepi tu jocul asta al seductiei, esti nehotarata, dintr-odata nu mai ai nici curaj. el pare incurcat, vrea sa te ocoleasca prin stanga, dar o ia brusc in dreapta, te atinge din greseala si se scuza, te scuzi si tu, treci mai departe, nu te intorci, nu se intoarce. 

stiti genul ala de femeie care pare relaxata cand este intr-un grup de oameni? cea care iese in evidenta prin gesturi, felul in care rade, sau in care atinge usor umarul sau mana persoanei de langa, cea care nu are dificultati in a vorbi despre alimentatia diversificata a copiilor altor prieteni, despre muntii lui paolo cognetti, fuga lui ceausescu din piata revolutiei, sau concertul lui florence de la londra. tot ea este cea care o sa treaca mereu pe langa el, de parca nu l-ar fi vazut, iar el o sa se prefaca indiferent, de parca nu ar fi observat fusta rosie de cum a intrat pe usa grea de metal, in timp ce isi trecea mana prin parul incurcat. 

imaginea de aici