rar aleg din proprie initiativa sa imi petrec timpul liber acolo, desi sunt locuri in care atmosfera este placuta. mi se pare atat de aglomerat, populat de multi oameni de calitate indoielnica, incat cei frumosi se pierd si devin anonimi. ma fascineaza personajele feminine care defileaza pe acolo. daca nu le-ar trada tocurile de 15 cm, fustele-curea sau jambierele pana la genunchi, ai putea sa juri ca interpreteaza rolul cocotei de lux din Patul lui Procust.
“am chemat-o la mine când am vrut şi pe care totuşi, în trei ani, am venit cel mult de trei ori s-o am, care de câte ori a fost singură cu mine n-a întârziat, ca să rămâie în cămaşă cu coapsele goale, un sfert de oră, fata asta blondă sau mai mult spălăcită, grăsuţă şi vulgară, pe care au avut-o toţi prietenii mei, ca şi mine...”
ultima oara am surprins o scena desprinsa dintr-o satira sociala. un grup de oameni sclipitori si sclipiciosi dansau o hora in mijlocul strazii si chiuiau ca la o nunta romaneasca “autentica”. imaginea provoca stupoare, persoanele care se plimbau la ora aia pe acolo radeau, dar cu inima stransa, parca simteai totusi ceva amar pe cerul gurii.
am incetat sa ma intreb ce o fi in capul femeilor-cocota sau ce le determina sa se imbrace asa. pana la urma este o chestiune de alegere personala si de aceea, de fiecare data cand sunt surprinsa de “orori vizuale”, prefer sa ma recuperez uitandu-ma la femei de genul emmanuellei alt, pe care francezii le descriu printr-un atribut atat de frumos - “le chic intemporel”.
pana la urma bunul gust este rodul unei judecati sanatoase, uneori nu este atat de important ceea ce se vede, ci ceea ce ii faci pe altii sa vada.
Imagini de aici